1. [DEX '09] NEMĂRGINIRE, nemărginiri, s. f. Calitatea a ceea ce este nemărginit (1); imensitate, infinit; (concr.) întindere fără margini, spațiu nemărginit, nemargine; p. ext, timp nelimitat. – Pref. ne- + mărginire.
2. [MDA2] nemărginire sf [At: CONACHI, P. 260 / Pl: ~ri / E: ne- + mărginire] 1 Calitate a ceea ce este nemărginit Si: imensitate, nesfârșire, nemărginit (6). 2 (Ccr) Întindere fără margini Si: nemărginit, (rar) nemargine, nemărginime. 3 (Ccr) Spațiu nemărginit. 4 (Pex) Timp nelimitat. 5 (Rar; îlav) (Pânʼ) la ~ La infinit.
3. [CADE] NEMĂRGINIRE sf. Ceea ce n’are margini, care se întinde fără a avea vre-un sfîrșit, infinit: întreg pămîntul... se cufundă în ~a neagră și mută (DLVR.) [mărgini].
4. [DEX '98] NEMĂRGINIRE, nemărginiri, s. f. Calitatea a ceea ce este nemărginit; imensitate, infinit; (concr.) întindere fără margini, spațiu nemărginit, nemargine; p. ext. timp nelimitat. – Ne- + mărginire.
5. [DLRLC] NEMĂRGINIRE, nemărginiri, s. f. Întindere fără margini, spațiu nemărginit. V. infinit. În înserarea de april, în nemărginirea apelor, a pădurilor și a stufurilor, clopotul avea înmlădieri de cîntec. SADOVEANU, O. VIII 240. Aburi ușori și străvezii, ca o rețea alburie și subțire de ață de paingăn, împînzeau imensitatea nemărginirilor deșerte. HOGAȘ, M. N. 165. Nemărginirile ceriului și a mării între care mă găsesc dau aripi închipuirii mele. ALECSANDRI, O. P. 290. ♦ Cantitate mare, mulțime mare. O mișcare necurmată și domoală agita ritmic nemărginirea de foi. ANGHEL, PR. 57.
6. [Șăineanu, ed. VI] nemărginire f. infinit: în acea nemărginire ne ’nvelim EM.
7. [DOOM 3] nemărginire s. f., g.-d. art. nemărginirii; pl. nemărginiri
8. [DOOM 2] nemărginire s. f., g.-d. art. nemărginirii; pl. nemărginiri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL