1. [MDA2] nemândru, ~ră [At: (a. 1600) CUV. D. BĂTR. II, 45/9 / Pl: ~ri, ~re / E: ne- + mândru] (Înv) 1-2 smf, a (Om) lipsit de înțelepciune. 3 a Modest.
2. [DAR] nemândru, -ă, adj. (înv.) 1. (om) lipsit de înțelepciune; nebun. 2. modest.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL