1. [DEX '09] NELINIȘTIT, -Ă, neliniștiți, -te, adj. Care nu este liniștit; care se mișcă, se agită, se frământă (continuu), care nu stă locului; cuprins de agitație, de frământare, de neastâmpăr; agitat, tulburat. – Pref ne- + liniștit.
2. [MDA2] neliniștit, ~ă a [At: F (1906), 30 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + liniștit] 1 Care se mișcă, se agită continuu Si: agitat, (înv) neodihnit (3), nepașnic (2), nepăciuitor (1). 2 Care este cuprins de îngrijorare, de panică nelămurită Si: angoasat, impacientat, îngrijorat. 3 Care denotă neliniște Si: neastâmpărat (13), (îvr) nepăciuit.
3. [CADE] NELINIȘTIT adj. 1 Lipsit de liniște, care nu e liniștit ¶ 2 Plin de neliniște, îngrijorat, turburat.
4. [DEX '98] NELINIȘTIT, -Ă, neliniștiți, -te, adj. Care nu este liniștit; care se mișcă, se agită, se frământă (continuu), care nu stă locului; cuprins de agitație, de frământare, de neastâmpăr; agitat, tulburat. – Ne- + liniștit.
5. [DLRLC] NELINIȘTIT, -Ă, neliniștiți, -te, adj. Care nu este liniștit, care este frămîntat (de griji), tulburat. Căuta în dreapta și în stînga, neliniștit. DUMITRIU, N. 155. Viața e neliniștită ca apa călătoare. SADOVEANU, O. I 504. Pe cît de neliniștit era el... pe atît de calm eram eu. CAMIL PETRESCU, U. N. 35. ♦ Agitat. Pe jos umblau neliniștiți niște gîndaci negri, speriați de lumina lămpii. DUMITRIU, P. F. 43.
6. [Șăineanu, ed. VI] neliniștit a. fără liniște.
7. [Scriban] neliniștít, -ă adj. Fără liniște, agitat.
8. [DEX '09] NELINIȘTI, neliniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă liniștea sufletească, a (se) umple de neliniște; a (se) tulbura, a (se) frământa, a (se) îngrijora. – Din neliniștit (derivat regresiv).
9. [MDA2] neliniști vtr [At: CONV. LIT. IV, 294 / Pzi: ~tesc / E: drr neliniștit] 1-2 (A-și pierde sau) a face să-și piardă liniștea sufletească Si: a (se) tulbura. 3-4 A (se) umple de îngrijorare Si: a (se) îngrijora.
10. [CADE] NELINIȘTI (-tesc) vb. tr. A lipsi de liniște; a umplea de neliniște, a turbura, a îngrijora.
11. [DLRLC] NELINIȘTI, neliniștesc, vb. IV. Tranz. A lipsi de liniște, a umple de neliniște, a tulbura, a îngrijora. Pentru a neliniști în somnul dimineții pe toți oaspeții. La TDRG.
12. [DOOM 3] neliniști (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștesc, 3 sg. neliniștește, imperf. 1 nelinișteam; conj. prez. 1 sg. să neliniștesc, 3 să neliniștească
13. [DOOM 2] neliniști (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. neliniștesc, imperf. 3 sg. neliniștea; conj. prez. 3 să neliniștească
14. [Argou] A FI NELINIȘTIT a face treișpe-paișpe, a sta ca pe ace / ca pe ouă / ca pe spini, a sta cu sufletul la gură, a ședea ca pe ace / ca pe coji de ouă / ca pe spini.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL