1. [DEX '09] NEÎNGĂDUITOR, -OARE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Pref. ne- + îngăduitor.
2. [MDA2] neîngăduitor, ~oare a [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + îngăduitor] 1 Care nu îngăduie. 2 Care nu iartă ușor. 3 Intransigent.
3. [DEX '98] NEÎNGĂDUITOR, -OARE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Ne- + îngăduitor.
4. [DOOM 3] neîngăduitor (desp. -du-i-) adj. m., pl. neîngăduitori; f. sg. și pl. neîngăduitoare
5. [DOOM 2] *neîngăduitor (-du-i-) adj. m., pl. neîngăduitori; f. sg. și pl. neîngăduitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL