1. [DEX '09] NEÎNCHIPUIT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) (loc. adj.) care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) (loc. adv.) foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + închipuit.
2. [MDA2] neînchipuit, ~ă [At: BIBLIA (1688), 541/54 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + închipuit] 1 a Care nu poate fi închipuit. 2 a Care prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul deosebit etc. întrece puterea închipuirii Si: inimaginabil. 3 av (Îla) De ~ Care întrece orice imaginație. 4 av (Îlav) De ~ Extrem de... 5 av (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin „de” exprimă ideea de superlativ). Foarte.
3. [CADE] NEÎNCHIPUIT adj. 1 Care nu e închipuit ¶ 1 Care nu se poate închipui.
4. [DEX '98] NEÎNCHIPUIT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊ De neînchipuit = a) loc. adj. care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit; b) loc. adv. foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Ne- + închipuit.
5. [DLRLC] NEÎNCHIPUIT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte, întrece puterea închipuirii, care nu se poate închipui; inimaginabil. Plutea pe mare o tăcere neînchipuită. DUMITRIU, P. F. 4. Ființe spăimîntătoare și de proporții neînchipuite, cum numai groaza altor monștri a putut născoci. BOGZA, C. O. 46. Mese încărcate cu poame, dulcețuri, prăjituri, fel de fel de bunătăți neînchipuite. CARAGIALE, O. III 73. ♦ (Adverbial, împreună cu prep. «de», folosit în construirea superlativului) Grozav de..., extrem de..., foarte. Cînd... Oltul iese din munți, ca pe poarta înaltă și veche a unei cetăți cucerite, apele lui se găsesc dintr-odată, neînchipuit de mari și de puternice. BOGZA, C. O. 253. Avea o voce moale, neînchipuit de caldă. CAMIL PETRESCU, O. I 331.
6. [Șăineanu, ed. VI] neînchipuit a. ce nu se poate închipui: curaj neînchipuit.
7. [Scriban] neînchipuít, -ă adj. Care nu se poate închipui, negîndit. Adv. Neînchipuit de mare.
8. [CADE] ÎNCHIPUIT adj. 1 p. ÎNCHIPUI ¶ 2 Care se crede, care se socotește că este ceva: un bolnav ~; un om ~, care se crede mare, care-și închipuie că e ceva de capul lui ¶ ¶ C. NEÎNCHIPUIT.
9. [DOOM 3] neînchipuit adj. m., pl. neînchipuiți; f. neînchipuită, pl. neînchipuite
10. [DOOM 2] neînchipuit adj. m., pl. neînchipuiți; f. neînchipuită, pl. neînchipuite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL