1. [DEX '09] NEÎMPĂCAT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Pref. ne- + împăcat.
2. [MDA2] neîmpăcat, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 11r/5 / V: (pop) nem~ / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + împăcat] 1-2 Care (nu este sau) nu poate fi împăcat. 3-4 Care (nu este sau) nu poate fi mulțumit. 5 Neînduplecat. 6 Aprig. 7 Crud. 8 Crunt.
3. [CADE] NEÎMPĂCAT adj. 1 Care nu e împăcat ¶ 2 Care nu poate fi împăcat: un dușman ~.
4. [DEX '98] NEÎMPĂCAT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat sau mulțumit. 2. Neînduplecat, aprig; crunt, înverșunat. – Ne- + împăcat.
5. [DLRLC] NEÎMPĂCAT, -Ă, neîmpăcați, -te, adj. 1. Care nu este sau nu poate fi împăcat, satisfăcut sau mulțumit; nesatisfăcut. Era duh neastîmpărat și neîmpăcat chiar cu sine însuși. CREANGĂ, A. 135. Se întoarce îndată Cu inimă nempăcată Și cu gînduri doritoare Pentru rumena lui floare. TEODORESCU, P. P. 171. 2. Aprig, crunt, înverșunat. Îndoiala e o luptă neîmpăcată și nesfîrșită a omului cu el însuși. DELAVRANCEA, T. 76. Traiul crud și nempăcat Te sfărîmă nencetat. MACEDONSKI, O. I 41. Cu o ură nempăcată mi-am șoptit atunci în barbă. EMINESCU, O. I 147. – Scris și: nempăcat.
6. [Șăineanu, ed. VI] neîmpăcat a. care nu poate fi împăcat: dușman neîmpăcat.
7. [Scriban] neîmpăcát, -ă adj. Neîmblînzit, implacabil.
8. [MDA2] nempăcat, ~ă a vz neîmpăcat
9. [CADE] ÎMPĂCAT adj. p. ÎMPĂCA ¶ ¶ C. NEÎMPĂCAT Liniștit; mulțumit, satisfăcut: a fi cu inima ~ă; văd că ești voinic și... de aceea și încredințez fata cu cuget ~ (JIP.).
10. [DOOM 3] neîmpăcat adj. m., pl. neîmpăcați; f. neîmpăcată, pl. neîmpăcate
11. [DOOM 2] neîmpăcat adj. m., pl. neîmpăcați; f. neîmpăcată, pl. neîmpăcate
12. [IVO-III] neîmpăcat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL