1. [MDA2] negritean, ~ă smf [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~eni, ~ene / E: cf rs негритянка] (Rar) Persoană care aparține rasei negre.
2. [Șăineanu, ed. VI] negritean a. și m. 1. arap; 2. maur. [Probabil: originar din Nigriția].
3. [GER] negritean Cuvîntul apare numai în DU, care nu dă nici o sursă. Înțelesul lui este „negru”, „harap”. După Șăineanu, ar fi „”probabil originar din Nigriția„”. Nu se vede însă ce s-a întîmplat cu ț. Dacă cuvîntul a existat într-adevăr, și dacă nu cumva are la bază o formă slavă nigritjaninŭ, pe care nu o găsesc atestată, atunci, mai curînd decît să credem într-un derivat din grecescul Νιγρητία, care înseamnă „Țara Nigerului” (noțiune puțin accesibilă la noi pe vremea cînd se formau derivate de la nume geografice introduse de greci), trebuie să vedem în negritean o formație romînească de la negru, cu sufixul -itean, existent în derivate ca îzraelitean etc., cf. „Acta Antiqua Academiae Scientiarum Hungaricae”, X (1962) (omagiu Moravcsik), p. 120.
4. [GAER] negritean În ER, p. 120, în lipsa unei atestări a sl. нuгumянuъ am explicat pe negritean „negru” ca format în românește. În DLR se trimite la rus. нeгumянa. Ar mai rămâne de lămurit diferența de gen. Adevărul este însă că în rusă există și diminutival нeгpumëнoϰ și adjectivul нeгpumянcϰuŭ, ceea ce mă face să cred că, dacă nu în rusă, cel puțin în slavonă va fi existat și нeгpumянuнъ, care stă la baza formei românești.
5. [DAR] negrițean, -ă, s.m. și f. (înv.) 1. om de rasă neagră; negru, arap. 2. maur.
6. [DLR - tomul X] NEGRITEAN, -Ă s. m. și f. (Rar) Om de rasă neagră. v. negru (4). cf. șăineanu, d. u., graur, e. 120. – pl.: negriteni, -e. – cf. rus. негритянка.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL