1. [DEX '09] NEGRĂIT, -Ă, negrăiți, -te, adj. Care nu poate fi spus, exprimat (în cuvinte), inexprimabil; p. ext. excepțional, nemaipomenit, extraordinar. – Pref ne- + grăit.
2. [MDA2] negrăit, ~ă [At: COD. VOR 140/24 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + grăit] 1 a Care nu poate fi spus, exprimat, descris etc., atât este de mare, de intens, de frumos, de bun etc. Si: indescriptibil, inexprimabil, nespus (2). 2 a (Pex) Extraordinar. 3 av (Udp „de”; exprimă ideea de superlativ absolut) Extrem de... 4 a (Îvr; d. copiii mici) Care nu poate încă vorbi. 5 a (Mtp; îs) Apă ~ă Apă adusă de la izvor sau de la fântână de către cineva care în tot timpul acestei acțiuni nu vorbește Si: (reg) apă mută. 6 a (Îvr; d. oameni) Care nu ajunge la un consens cu altul. 7 a (Îvr) Care nu se ia în considerație.
3. [CADE] NEGRĂIT adj. și adv. Nespus: o priveliște neașteptată, ~ de mîndră, se înfățișază ochilor (VLAH.) [g r ă i].
4. [DEX '98] NEGRĂIT, -Ă, negrăiți, -te, adj. Care nu poate fi spus, exprimat (în cuvinte), inexprimabil; p. ext. excepțional, nemaipomenit, extraordinar. – Ne- + grăit.
5. [DLRLC] NEGRĂIT, -Ă, negrăiți, -te, adj. Care nu poate fi exprimat în cuvinte; nespus, de nedescris; extraordinar. A venit un timp cînd crinii s-au înmulțit prodigios... I-am cules cu farmec negrăit din grădini. GALACTION, O. I 340. E de o frumuseță negrăită drumul acesta, pînă sus, la Polatiștea. VLAHUȚĂ, R. P. 65. Ce bucurie negrăită au sîmțit ea! SBIERA, P. 55. ◊ (Legat de un adj. sau adv. prin prep. «de», dă acestora o valoare de superlativ) O, lasă-mi capul meu pe sîn, Iubito, să se culce, Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce. EMINESCU, O. I 179.
6. [Șăineanu, ed. VI] negrăit a. și adv. nespus: sub raza ochiului senin și negrăit de dulce EM.
7. [Scriban] negrăít, -ă adj. (d. grăĭesc). Rar. Nespus. Adv. Negrăit de dulce.
8. [DOOM 3] negrăit (desp. ne-gră-) adj. m., pl. negrăiți; f. negrăită, pl. negrăite
9. [DOOM 2] negrăit (ne-gră-) adj. m., pl. negrăiți; f. negrăită, pl. negrăite
10. [DLR - tomul X] NEGRĂIT, -Ă adj. 1. Care nu poate fi spus, exprimat, descris (atît e de mare, de intens, de frumos, de bun etc.), nespus (2), inexprimabil, indescriptibil; p. ext. extraordinar, excepțional, nemaipomenit. Bucurați-vă cu bucurie negrăită și slăvită. cod. vor. 140/24. Îmbrăcat cu lumină neatinsă și cu slavă negrăită. varlaam, c. 377. Au scris vedeniia cea plină de taine negrăite (a. 1775). gcr ii, 106/19. Veselia cea negrăită. mineiul (1776), 6r2/20. Acea slavă și lumină a negrăitelor bunătăți. varlaam-ioasaf, 32r/13, cf. lb. Nu înceta de a arăta către mine negrăita ta bunătate. marcovici, d. 5/14, cf. 162/9. Atîtea minuni negrăite. gorjan, h. i, 150/20, cf. 3/35, iv, 155/13, polizu, pontbriant, d., lm. E de o frumuseță negrăită drumul acesta pină sus la Polatiștea. vlahuță, o. a. II, 133, cf. DDRF, RARCIANU, ALEXI, W. În clipa durerii negrăite Voi pune-n mintea voastră lumina ce nu piere. petică, o. 192, cf. 77. O frumusețe albastră, negrăită, se lăsa din stele pe pămînt. galaction, o. 66, cf. 321. Primăvara asta timpurie, după semnele ei, îi umplea inima de niște doruri negrăite. v. rom. noiembrie 1953, 162. ◊ (Adverbial; urmat de determinări introduse prin prep. „de”, exprimă ideea de superlativ absolut) O, lasă-mi capul meu pe sîn, Iubito, să se culce, Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce. eminescu, o. i, 179, cf. vlahuță, p. 47, coșbuc, p. i, 264. Eram copil și-n mintea mea poveștile erau însuflețite de o viață negrăit de dulce. petică, o. 277, cf. șăineanu, d. u. Niciodată o zăpadă n-a fost atît de albă. Atît de negrăit de albă. Părea albastrâ-verzuie. tribuna, 1961, nr. 216, 5/1. 2. (Învechit, rar; despre copiii mici) Care nu poate (încă) vorbi. Prunc negrăit. mineiul (1776), 53r1/35. ◊ (În credințe populare) Apă negrăită = apă adusă de la izvor sau de la fîntînă de către cineva care în tot timpul acestei acțiuni nu vorbește; (regional) apă mută. Se descîntă cu o creangă de busuioc cu apă neîncepută și negrăită. i. cr. ii, 186. 3. (Învechit, rar; despre oameni) Care nu se înțelege, nu ajunge la un consens cu altul. Și urii credea grăitelor de Pavelu, iară alții nu credea. Negrăiți (fără să se înțeleagă b 1938) era urulu cătră alaltu, duseră-se. cod. vor. 104/11. 4. (Învechit, rar) De care nu se ține socoteală, care nu se ia în considerație. Zilele ceale mai denainte negrăite (nu se mai pun la număr b 1938) vor fi pentru că s-au pîngărit capul rugii lui. biblia (1688), 982/32. – pl.: negrăiți, -te. – pref. ne- + grăit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL