1. [DEX '09] NEGOCIATOR, -OARE, negociatori, -oare, s. m. și f. Persoană care negociază (1) (în numele său sau al altuia). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociateur.
2. [MDA2] negociator, ~oare smf [At: (a. 1816) BV III, 155/30 / P: ~ci-a~ / V: (înv) ~oți~, ~oțiatoriu / Pl: ~i, ~oare / E: fr négociateur, lat negotiator] 1 (Înv) Negustor (2). 2 Persoană care poartă discuții, duce tratative cu un alt stat în vederea încheierii unor tratate, acorduri sau convenții internaționale. 3 (Pgn) Persoană care duce tratative, în numele său ori al altcuiva, pentru încheierea unei afaceri Si: negociant (2), (îvr) neguțător (2).
3. [CADE] *NEGOCIATOR sm. 1 Cel ce negociază; persoana care mijlocește să se încheie o afacere între particulari, mijlocitor ¶ 2 ⏲ Persoana însărcinată de un guvern să trateze o afacere importantă cu un alt guvern [fr.].
4. [DLRLC] NEGOCIATOR, -OARE, negociatori, -oare, s. m. și f. Persoană care negociază (în numele său sau din însărcinarea altuia).
5. [DN] NEGOCIATOR, -OARE s.m. și f. Cel care negociază. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. négociateur, lat. negotiator].
6. [MDN '00] NEGOCIATOR, -OARE s. m. f. cel care negociază. (< fr. négociateur, lat. negotiator)
7. [Șăineanu, ed. VI] negociator m. cel ce negociază o afacere importantă.
8. [Scriban] *negociatór, -oáre adj. și s. Care negociază: negociatoriĭ tratatelor de la Westfalia s’aŭ întrunit la Onasbrück și la Münster.
9. [MDA2] negoțiator, ~oare smf vz negociator
10. [MDA2] negoțiatoriu, ~orie smf vz negociator
11. [DOOM 3] negociator (desp. -ci-a-) s. m., pl. negociatori
12. [DOOM 2] negociator (-ci-a-) s. m., pl. negociatori
13. [DLR - tomul X] NEGOCIATOR, -OARE s. m. și f. 1. (Învechit) Negustor (2). Versuri... cetățeanului și marelui negoțiator din Pesta (a. 1816). bv iii, 155/30. 2. Persoană care negociază (1) (în numele său sau al altuia); (învechit) negociant (2), (învechit, rar) neguțător (v. negustor 1). Dacă împotriva vrăjmașilor statului se orînduiesc generali și negoțiatori iscusiți, împotriva desfrînării și a vițiurilor care dărăpănă toate trebuie să se înto[c]mească legi și virtuți care pot a restatornici toate. cr (1832), 791/27, cf. costinescu. Negoțiatoriu... al tractatului de comerciu. lm, cf. alexi, w. Din negociatorul sincer și autorizat el face un spion. iorga, l. i, 326. Turcii au numit domn în Moldova pe Nicolaie Mavrocordat..., negociatorul păcii de la Carlovitz. OȚETEA, T. v. 29. – Pronunțat : -ci-a-. – pl.: negociatori, -oare. – Și: (învechit) negoțiator, -oare, negoțiatoriu, -orie s. m. și f. – Din fr. négociateur, lat. negotiator.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL