1. [DEX '09] NEGÂNDIT2, -Ă, negândiți, -te, adj. Care nu este gândit suficient. ♦ Care apare, se produce pe neașteptate; neprevăzut, neașteptat. – Pref. ne- + gândit.
2. [DEX '09] NEGÂNDIT1 s. n. (În loc. adv.) Pe negândite = în mod neașteptat, deodată; prin surprindere. – Pref. ne- + gândit.
3. [MDA2] negândit, ~ă [At: PSALT. HUR. 42r/4 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + gândit] 1 a Care nu a fost gândit suficient. 2 av (Nob) Fără să gândească Si: irațional. 3 a Care apare, se produce pe neașteptate Si: neașteptat (4), neprevăzut (3). 4 a (Reg; d. oameni) Prefăcut. 5 a (Îrg) Care nu are (din naștere) facultatea de a gândi Si: necugetat (1). 6 a (Reg; fig) Grosolan. 7 a (Îlav) Pe ~e În mod neașteptat. 8 a (Îal) Deodată. 9 a (Îal) Prin surprindere.
4. [DEX '98] NEGÂNDIT2, -Ă, negândiți, -te, adj. Care nu este gândit suficient. ♦ Care apare, se produce pe neașteptate; neprevăzut, neașteptat. – Ne- + gândit.
5. [DEX '98] NEGÂNDIT1 s. n. (În loc. adv.) Pe negândite = în mod neașteptat, deodată; prin surprindere. – Ne- + gândit.
6. [Șăineanu, ed. VI] negândit a. și adv. 1. fără a se gândi; 2. neașteptat: pe negândite.
7. [CADE] NEGÎNDIT adj. 1 La care nu se gîndește sau nu s’a gîndit cineva ¶ 2 Pe ~e loc. adv. Fără de veste, pe neașteptate.
8. [DLRLC] NEGÎNDIT s. n. (Numai în expr.) Pe negîndite = în mod neașteptat, fără veste, spontan, prin surprindere. Dar cînd bătrînul gîrbovit Sfîrși romanța, m-a lovit Pe negîndite plînsul. IOSIF, PATR. 40. Aproape pe negîndite... se pomeniră între ulmii cei mari. MACEDONSKI, O. III 6. – Formă gramaticală: (în expr.) negîndite.
9. [Scriban] negîndít, -ă adj. Cît nicĭ nu poțĭ gîndi, neînchipuit: o fericire negîndită. Adv. Negîndit de furios. Pe negîndite, pe neașteptate, subit.
10. [DOOM 3] negândit adj. m., pl. negândiți; f. negândită, pl. negândite
11. [DOOM 2] negândit adj. m., pl. negândiți; f. negândită, pl. negândite
12. [DOOM 3] negândite (pe ~) loc. adv.
13. [DOOM 2] !negândite (pe ~) loc. adv.
14. [DLR - tomul X] NEGÎNDIT, -Ă adj. 1. Negativ al lui gîndit cf. R. GRECEANU, CM II, 179, BACOVIA, O. 210, t. popovici, se. 145, alr ii 3 152/228. ♦ (Adverbial; neobișnuit) Fără să gîndească, irațional. Și-l va iubi ca pe un idol, negîndit, nejudecat, cu tot focul inimei ei. f (1897), 345. 2. Care apare, se produce pe neașteptate; neprevăzut, neașteptat. Acesta spăimîntîndu-se de viforul negîndit... însuși pre sine s-au omorît. șincai, hr. i, 58/3. La această fericire negîndită fruntea ei se lumină. filimon, o. i, 134. Lucru negîndit, dragul tatei, să aud așa vorbe tocmai din gura ta. creangă, p. 192. ♦ (Regional; despre oameni) Prefăcut (Arieșeni-Vașcău). alr i 1 558/93. 3. (Învechit și regional) Care nu are facultatea de a gîndi, (învechit) necugetat (2); spec. idiot din naștere. Nu înțelease, asămără-să vitele negîndite și se tocmi lor. psalt. hur. 42r/4. Om negîndit. alr ii 3 670/284. ♦ Fig. (Regional) Grosolan, necioplit (2) (Sînmihaiu Almașului-Zălau). alr ii 3 668/284. – pl.: negîndiți, -te. – pref. ne- + gîndit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL