1. [MDA2] nefrânt, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 170 / Pl: ~nți, ~e, (nob, am) nefrânși / E: ne- + frânt] (Înv; fig) 1 Invincibil. 2 Ferm.
2. [DLR - tomul X] NEFRÎNT, -Ă adj. Negativ al lui frînt; fig. (învechit) nebiruit, neînvins, neînfrînt; ferm. Să stăm nefrînși cu inima vitează, budai-deleanu, ț. 170. Numa Vlad cu inima nefrîntă, Și înarmat, pre păgînul așteaptă, id. ib. 175. – pl.: nefrînți, -te și (neobișnuit, m.) nefrînși. – pref. ne- + frînt.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL