1. [MDA2] nefinit, ~ă a [At: F (1869), 388 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + finit] (Îvr) Care nu este finit Si: infinit.
2. [DLR - tomul X] NEFINIT, -Ă adj. (Învechit, rar) Negativ al lui finit; infinit. cf. negulici. A ta pedeapsă e nefinită Și venitoriu-ti va fi infernu. f (1869), 388. – pl.: nefiniți, -te. – pref. ne- + finit (după lat. infinitus, fr. infini).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL