1. [DEX '09] NEDREPTĂȚIT, -Ă, nedreptățiți, -te, adj. Căruia i s-a făcut o nedreptate. – V. nedreptăți.
2. [MDA2] nedreptățit, ~ă a [At: COSTINESCU / Pl: ~iți, ~e / E: nedreptăți] 1 Care suferă o nedreptate (2) Si: năpăstuit, oropsit. 2 Persecutat. 3 Care este prejudiciat în drepturile sale.
3. [DEX '09] NEDREPTĂȚI, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.
4. [MDA2] nedreptăți vt [At: (a. 1918) URICARIUL, XV, 252 / Pzi: ~țesc / E: nedreptate] 1 A-i face cuiva o nedreptate (2) Si: a năpăstui, a oropsi. 2 A persecuta.
5. [CADE] NEDREPTĂȚI (-ățesc) vb. tr. A face cuiva o nedreptate (în folosul său propriu sau al altuia): atunci țăranii îi spuseră cum îi nedreptățește părcălabul, cum îi asuprește și jupuește (ISP.).
6. [DLRLC] NEDREPTĂȚI, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata (pe cineva) în chip nedrept, a face (cuiva) o nedreptate. I se părea lui că îl nedreptățește profund. Averea se împărțea, după o serie de legate deosebite, în trei părți. CAMIL PETRESCU, U. N. 33.
7. [Șăineanu, ed. VI] nedreptățì v. a face nedreptate.
8. [Scriban] nedreptățésc v. tr. Fac nedreptate cuĭva.
9. [DOOM 3] nedreptăți (a ~) (desp. ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățesc, 3 sg. nedreptățește, imperf. 1 nedreptățeam; conj. prez. 1 sg. să nedreptățesc, 3 să nedreptățească
10. [DOOM 2] nedreptăți (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățesc, imperf. 3 sg. nedreptățea; conj. prez. 3 să nedreptățească
11. [DLR - tomul X] NEDREPTĂȚIT, -Ă adj. Care suferă sau a suferit o nedreptate (2), care este prejudiciat în drepturile sale. cf. costinescu. Dacă te crezi nedreptățit, du-te și la Dumnezeu, creangă, a. 149, cf. ddrf. Are sentimentul că e nedreptățit. ygrec, m. n. 156. Din tinerețe Ressu înțelesese păsurile oamenilor amărîți și nedreptățiți. contemp. 1962, nr. 808, 1/4. – pl.: nedreptățiți, -te. – v. nedreptăți.
12. [DLR - tomul X] NEDREPTĂȚI vb. IV. Tranz. A(-i) face o nedreptate (2). Cf. polizu, pontbriant, d. Bucurîndu-se a nedreptăți și a păgubi pe jăluitori de dreptul lor (a. 1818). uricariul, xv, 252. Pentru ce să-și nedreptățească părintele, ispiRESCU, U. 101, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., șăineanu, d. u. I se părea lui că îl nedreptățește profund, camil petrescu, u. n. 33. De ce să-l nedreptățim? tudoran, p. 75. Un om atît de cult și de sensibil, și-l nedreptățise, t. popovici, se. 432. ◊ Absol. Repede lumea umilește, nedreptățește. baranga, r. f. 37. ◊ Refl. Dar tălmăcirea lor mă simț dator s-o fac spre a dezamăgi pe oameni din părerile ce și-au făcut și spre a nu mă nedreptăți eu-însumi. heliade, o. ii, 13. – Prez. ind. : nedreptățesc. – v. nedreptate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL