Definiție și ce înseamnă nedreptățire

1. [MDA2] nedreptățire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: nedreptăți] (Îdt) 1 Nedreptate făcută cuiva. 2 Persecutare.

2. [DEX '09] NEDREPTĂȚI, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din nedreptate.

3. [MDA2] nedreptăți vt [At: (a. 1918) URICARIUL, XV, 252 / Pzi: ~țesc / E: nedreptate] 1 A-i face cuiva o nedreptate (2) Si: a năpăstui, a oropsi. 2 A persecuta.

4. [CADE] NEDREPTĂȚI (-ățesc) vb. tr. A face cuiva o nedreptate (în folosul său propriu sau al altuia): atunci țăranii îi spuseră cum îi nedreptățește părcălabul, cum îi asuprește și jupuește (ISP.).

5. [DLRLC] NEDREPTĂȚI, nedreptățesc, vb. IV. Tranz. A trata (pe cineva) în chip nedrept, a face (cuiva) o nedreptate. I se părea lui că îl nedreptățește profund. Averea se împărțea, după o serie de legate deosebite, în trei părți. CAMIL PETRESCU, U. N. 33.

6. [Șăineanu, ed. VI] nedreptățì v. a face nedreptate.

7. [Scriban] nedreptățésc v. tr. Fac nedreptate cuĭva.

8. [DOOM 3] nedreptăți (a ~) (desp. ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățesc, 3 sg. nedreptățește, imperf. 1 nedreptățeam; conj. prez. 1 sg. să nedreptățesc, 3 să nedreptățească

9. [DOOM 2] nedreptăți (a ~) (ne-drep-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedreptățesc, imperf. 3 sg. nedreptățea; conj. prez. 3 să nedreptățească

10. [DLR - tomul X] NEDREPTĂȚIRE s. f. (În dicționarele din trecut) Acțiunea de a (se) nedreptăți. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, v., DDRF, ALEXI, W. – V. nedreptăți.

11. [DLR - tomul X] NEDREPTĂȚI vb. IV. Tranz. A(-i) face o nedreptate (2). Cf. polizu, pontbriant, d. Bucurîndu-se a nedreptăți și a păgubi pe jăluitori de dreptul lor (a. 1818). uricariul, xv, 252. Pentru ce să-și nedreptățească părintele, ispiRESCU, U. 101, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., șăineanu, d. u. I se părea lui că îl nedreptățește profund, camil petrescu, u. n. 33. De ce să-l nedreptățim? tudoran, p. 75. Un om atît de cult și de sensibil, și-l nedreptățise, t. popovici, se. 432. ◊ Absol. Repede lumea umilește, nedreptățește. baranga, r. f. 37. ◊ Refl. Dar tălmăcirea lor mă simț dator s-o fac spre a dezamăgi pe oameni din părerile ce și-au făcut și spre a nu mă nedreptăți eu-însumi. heliade, o. ii, 13. – Prez. ind. : nedreptățesc. – v. nedreptate.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro