1. [DEX '09] NEDESPĂRȚIT, -Ă, nedespărțiți, -te, adj. Care nu este despărțit sau fragmentat, care nu poate fi despărțit, indivizibil; care sau de care nu se desparte, nu se îndepărtează niciodată, inseparabil. – Pref. ne- + despărțit.
2. [MDA2] nedespărțit, ~ă a [At: VARLAAM, C. 146 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + despărțit] 1 Care nu este despărțit. 2 Care nu poate fi fragmentat. 3 Care nu poate fi despărțit Si: indivizibil, (rar) neseparabil. 4 (Lpl) Care nu se despart niciodată Si: inseparabil, nedezlipit (5). 5 (Șls) De care nu se poate despărți Si: inseparabil, nedezlipit (6). 6 Care este nelipsit de undeva Si: inseparabil, nedezlipit (7).
3. [CADE] NEDESPĂRȚIT adj. 1 Care nu se desparte niciodată, inseparabil: izbuti a-și face o sabie și un buzdugan cari să-i fie tovarăși nedespărțiți (ISP.) ¶ 2 Strîns unit prin sentiment, nedeslipit: prieteni nedespărțiți [despărțit].
4. [DEX '98] NEDESPĂRȚIT, -Ă, nedespărțiți, -te, adj. Care nu este despărțit sau fragmentat, care nu poate fi despărțit, indivizibil; care sau de care nu se desparte, nu se îndepărtează niciodată, inseparabil. – Ne- + despărțit.
5. [DLRLC] NEDESPĂRȚIT, -Ă, nedespărțiți, -te, adj. Strîns unit (prin sentimente); inseparabil. V. legat. Eram prietini nedespărțiți în vremea cea mai fericită. SADOVEANU, O. VIII 22. Pe lîngă grupul Anton Pann, Nănescu, Chiosea și Unghiurliu, unul și nedespărțit, se lipise un copilandru nalt. GHICA, S. A. 79.
6. [Șăineanu, ed. VI] nedespărțit a. 1. care nu poate fi despărțit, inseparabil; 2. legat, unit prin sentiment: prieteni nedespărțiți.
7. [Scriban] nedespărțít, -ă adj. Care nu e despărțit. Fig. Strîns unit, întins: prieten nedespărțiț.
8. [DOOM 3] nedespărțit adj. m., pl. nedespărțiți; f. nedespărțită, pl. nedespărțite
9. [DOOM 2] nedespărțit adj. m., pl. nedespărțiți; f. nedespărțită, pl. nedespărțite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL