1. [DEX '09] DESCURCĂREȚ, -EAȚĂ, descurcăreți, -țe, adj. Care știe să se descurce (2) (cu abilitate). – Descurca + suf. -ăreț.
2. [MDA2] descurcăreț, ~eață smf, a [At: C. PETRESCU, R. Dr. 97 / Pl: ~i, ~e / E: descurca + -ăreț] 1-2 (Persoană) care știe să se descurce (12) Si: (nob) descurcător (1-2).
3. [DLRLC] DESCURCĂREȚ, -EAȚĂ, descurcăreți, -e, adj. Care știe să se descurce, să iasă dintr-o încurcătură. Administratorul foarte descurcăreț și plin de viitor. C. PETRESCU, R. DR. 97.
4. [DOOM 3] descurcăreț adj. m., pl. descurcăreți; f. descurcăreață, pl. descurcărețe
5. [DOOM 2] descurcăreț adj. m., pl. descurcăreți; f. descurcăreață, pl. descurcărețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL