1. [DEX '09] NEDEMN, -Ă, nedemni, -e, adj. Care nu este demn, nu este la înălțimea așteptată; nevrednic. – Pref. ne- + demn (după fr. indigne).
2. [MDA2] nedemn, ~ă [At: I. IONESCU. P. 156 / Pl: ~i, ~e / E: ne- + demn] 1 a (Înv) Care nu este în stare să... 2 a Care nu este demn, nu merită. 3 a Care nu este la înălțimea așteptărilor. 4-5 smf, a (Jur; spc) (Persoană) care nu îndeplinește condițiile legale de a prelua o succesiune. 6 a Care este lipsit de demnitate. 7-8 av, a (Într-un mod) care denotă lipsă de demnitate.
3. [CADE] *NEDEMN adj. 1 Care nu e demn, care nu merită, nevrednic ¶ 2 De neiertat, care merită a fi dojenit, de disprețuit, mișelesc: purtare ~ă.
4. [DEX '98] NEDEMN, -Ă, nedemni, -e, adj. Care nu este demn, nu este la înălțimea așteptată; nevrednic. – Ne- + demn (după fr. indigne).
5. [DN] NEDEMN, -Ă adj. 1. Care nu este demn, nevrednic. 2. De neiertat. [< ne- + demn].
6. [MDN '00] NEDEMN, -Ă adj. 1. care nu este demn; nevrednic. 2. dezonorant. (după fr. indigne)
7. [Șăineanu, ed. VI] nedemn a. 1. nevrednic, care nu e demn, care nu merită: nedemn de iertare; 2. care dezonorează, care merită blam sau dispreț: purtare nedemnă.
8. [Scriban] * nedémn, -ă adj. Care nu e demn, care nu merită, nevrednic: leneșu e nedemn de milă. Dezonorant, demn de blam saŭ dispreț: purtare nedemnă. Adv. S’a purtat nedemn.
9. [DOOM 3] nedemn adj. m., pl. nedemni; f. nedemnă, pl. nedemne
10. [DOOM 2] nedemn adj. m., pl. nedemni; f. nedemnă, pl. nedemne
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL