1. [MDA2] necurățitor, ~oare smf [At: COD. VOR. 172/13 / Pl: ~i, ~oare / E: necurăți + -tor] (Înv) 1 Om necredincios. 2 Om păcătos. 3 Om nelegiuit.
2. [DAR] necurățitor, necurățitoare, s.m. și f. (înv.) om necredincios, păcătos; om nelegiuit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL