1. [DEX '09] NECUMPĂTAT, -Ă, necumpătați, -te, adj. Lipsit de cumpătare; nechibzuit. – Pref. ne- + cumpătat.
2. [MDA2] necumpătat, ~ă a [At: LB / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + cumpătat] 1 Lipsit de cumpătare Si: nechibzuit. 2-3 (Rar) Necontenit (și exagerat).
3. [DEX '98] NECUMPĂTAT, -Ă, necumpătați, -te, adj. Lipsit de cumpătare; nechibzuit. – Ne- + cumpătat.
4. [DLRLC] NECUMPĂTAT, -Ă, necumpătați, -te, adj. Fără cumpăt, lipsit de cumpătare, nechibzuit. Asculta și el la vorbele lor cele nesărate și necumpătate. ISPIRESCU, L. 247.
5. [Șăineanu, ed. VI] necumpătat a. fără cumpăt.
6. [Scriban] necumpătát, -ă adj. Fără cumpătare.
7. [CADE] CUMPĂTAT adj. 1 p. CUMPĂTA ¶ ¶ C. NECUMPĂTAT ¶ 2 Cu măsură, în spec. la mîncare și băutură, înfrînat ¶ 3 Așezat, astîmpărat, cuminte: cu rostul ei cel blajin, cu purtarea cea ~ă, se făcu de o iubiră pînă și cumnatele ei (ISP.).
8. [DOOM 3] necumpătat adj. m., pl. necumpătați; f. necumpătată, pl. necumpătate
9. [DOOM 2] necumpătat adj. m., pl. necumpătați; f. necumpătată, pl. necumpătate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL