1. [DEX '09] NECLINTIT, -Ă, neclintiți, -te, adj. Care nu se mișcă, nu se clintește (din loc); nemișcat, imobil, neclătit. ♦ În care nu se mișcă nimic, în care nu intervine nicio schimbare. ♦ Fig. Care nu se modifică; neschimbat, statornic, stabil. ♦ Fig. Ferm, hotărât, inflexibil. – Pref. ne- + clintit.
2. [MDA2] neclintit, ~ă a [At: HERODOT (1645), 342 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + clintit] 1 Care nu se mișcă Si: imobil, nemișcat (1), (înv) nesmintit (1). 2 Încremenit. 3 În care nu se mișcă nimic. 4 În care nu intervine nici o schimbare. 5 Care nu este știrbit, vătămat, atins. 6 Întreg. 7 (Fig) Care nu se modifică Si: neschimbat (2), (înv) nevătămat (4). 8 (Fig) Statornic. 9 (Fig) Stabil. 10 (Fig; d. oameni) Hotărât. 11 (Fig; d. oameni) Inflexibil.
3. [CADE] NECLINTIT adj. 1 Care nu se clintește din loc, nemișcat: înfipse sabia în pămînt, se propti într’însa și rămase ~ (ISP.); timp de mai bine de un ceas am stat ~ (BR.-VN.) ¶ 2 Neschimbat, statornic, nestrămutat.
4. [DEX '98] NECLINTIT, -Ă, neclintiți, -te, adj. Care nu se mișcă, nu se clintește (din loc); nemișcat, imobil, neclătit. ♦ În care nu se mișcă nimic, în care nu intervine nici o schimbare. ♦ Fig. Care nu se modifică; neschimbat, statornic, stabil. ♦ Fig. Ferm, hotărât, inflexibil. – Ne- + clintit.
5. [DLRLC] NECLINTIT, -Ă, neclintiți, -te, adj. 1. Care nu se clintește (din loc), nemișcat, încremenit. Stăturăm multă vreme neclintiți, cu răsuflările oprite, ascultînd prin întunericul acela orb. SADOVEANU, O. VI 13. Peste geana neguroasă a hotarălor pămîntului cumpănea, palidă și neclintită, luna plină a miezului de noapte. HOGAȘ, DR. II 14. Cuza-vodă a stat neclintit și s-a uitat țintă la moș Ioan Roată. CREANGĂ, A. 159. ◊ (Adverbial) Toți stăteau și se uitau neclintit la el. DUMITRIU, N. 20. Cum stătea cu mîna neclintit întinsă, părea un scamator. C. PETRESCU, Î. I 13. 2. Fig. Neschimbat, statornic, ferm, de nezdruncinat. Înfățișarea ei din clipa aceea i-a rămas în ochi lui popa Tonea, cu neclintită și chinuitoare preciziune. GALACTION, O. I 175. ◊ (Adverbial) Toate sfaturile mele să le păzești neclintit. CONACHI, P. 49.
6. [Șăineanu, ed. VI] neclintit a. 1. care nu se poate clinti sau mișca din loc: stâncile mărețe neclintite ’n veci rămân AL.; 2. fig. care nu se schimbă, nestrămutat.
7. [Scriban] neclintít, -ă adj. Care nu s’a clintit, imobil. Fig. Neschimbat, statornic: om neclintit în hotărîrile luĭ.
8. [DOOM 3] neclintit (desp. ne-clin-) adj. m., pl. neclintiți; f. neclintită, pl. neclintite
9. [DOOM 2] neclintit (ne-clin-) adj. m., pl. neclintiți; f. neclintită, pl. neclintite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL