1. [MDA2] nechimuluit, ~ă [At: KLEIN, D. 114 / V: ~murl~ / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + chemului] 1 a (Mol) Care nu are măsură. 2 a Care se face fără măsură. 3 a Grozav. 4-5 sf (Îljv) Cu ~a (Care se află) în cantitate foarte mare. 6 a (Trs) Care nu este aranjat Si: dezordonat.
2. [CADE] NECHIMULUIT adj. și adv. Mold. Grozav, strașnic, din cale afară; cu ~a, pe nemăsurate, foarte mult (ȘEZ.).
3. [DLRLC] NECHIMULUIT, -Ă adj. (Popular) Fără măsură, mult de tot, tare. (Adverbial) Nu cheltui nechimuluit. Nu mînca nechimuluit. ȘEZ. XIX 60. ◊ Expr. Cu nechimuluita = foarte mult, fără socoteală, cu nemiluita. Boliștea aceea potopea vitele cu nechimuluita. ȘEZ. XVIII 195. – Formă gramaticală: (în expr.) nechimuluita.
4. [DLRM] NECHIMULUIT, -Ă, nechimuluiți, -te, adj. (Pop.) Fără măsură, mult de tot. ◊ Expr. (Substantivat, f.) Cu nechimuluita = foarte mult, cu nemiluita. – Din ne- + chimuluit.[1]
5. [MDA2] nechimurluit, ~ă a vz nechimuluit
6. [Scriban] nechimu(r)luíta (cu) loc. adv. (d. ung. kimélni, a cruța orĭ d. kimúlni, a conteni, de unde s’a format un verb dispărut a chimului, „a cruța” orĭ „a conteni”). Nord. Fără măsură, fără cruțare, fără socoteală: a cheltui cu nemichirluita (Sev. și Rev. I. Crg. 13, 82), potopea vitele cu nechimuluita (Șez. 30, 195). – În restu țăriĭ cu nemiluita (infl. de a milui). V. chemuluĭesc.
7. [DAR] nechimuluit, nechimuluită, adj. (reg.) 1. care nu are măsură; strașnic, grozav. 2. care nu este aranjat, care este dezordonat.
8. [DLR - tomul X] NECHIMULUlT, -Ă adj. 1. (Mold.) Care nu are măsură, care se face fără măsură; strașnic, grozav. cf. Klein, d. 114. ◊ (Adverbial) Faraonul... striga amarnic, nechimuluit striga la țigan. furtună, v. 14. Nu cheltui nechimuluit. Nu mînca nechimuluit. șez. xix, 60, cf. 12. ◊ (Substantivat, f.; în loc. adj. și adv.) Cu nechimuluita = (care se află) în cantitate foarte mare; cu nemiluita. cf. klein, d. 114. Odată era un boier ș-avea o fată ș-un băiet și avere cu nechimuluita, de nu-i mai știa sama. sevastos, p. 27. Atunci are să fie vai de cel ce a luat cu nechimuluita și cu hăbăuca muncușoara altuia. șez. ii, 106, cf. v, 114. Boliștea aceea potopea vitele cu nechimuluita. ib. xviii, 195. Irosește din avere cu nechimurluită. i. cr. vi, 315. 2. (Prin sudul Transilv.) Care nu este aranjat, care este dezordonat. cv 1950, nr. 4, 36. – pl.: nechimuluiți, -te. – Și : nechimurluit, -ă adj. – De la chemului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL