1. [DEX '09] NECHEZĂTURĂ, nechezături, s. f. (Rar) Nechezat2. – Necheza + suf. -ătură.
2. [MDA2] nechezătură sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 79v/19 / Pl: ~ri / E: necheza + -(ă)tură] Nechezat2.
3. [DLRLC] NECHEZĂTURĂ, nechezături, s. f. (Rar) Nechezat2. Calul din groapă scoase o nouă nechezătură. POPESCU, B. I 38.
4. [CADE] NECHEZARE, ‼NI(N)CHEZARE sf., NECHEZAT sbst., NECHEZĂTURĂ (pl. -ri) sf. 1 Faptul de a necheza: mugetul s’amesteca în ninchezarea cailor (DLVR.); clocotea... văzduhul de mugete, nechezături și de țipetele unui al patrulea soiu de dobitoace (GRIG.) ¶ 2 Nechez.
5. [DOOM 3] nechezătură (rar) s. f., g.-d. art. nechezăturii; pl. nechezături
6. [DOOM 2] nechezătură (rar) s. f., g.-d. art. nechezăturii; pl. nechezături
7. [DLR - tomul X] NECHEZĂTURĂ s. f. Nechezat2. Venea hreamăt mare, ca de nechedzături de cai mulți. dosoftei, v. s. octombrie 79v/19. Nice se mai aud de sunet, de huiet, de trăsnet căzînd copacii de loviturile armelor, de nechezăturile cailor. n. costin, let. i a, 21/2. La sunetul cel războinic a trîmbiții [calul] răspunde prin nechezăturile sale. beldiman, n. p. i, 73/9. Calul... scoase o nouă nechezătură, care făcu toate urechile să se ridice în sus. popescu, b. i, 38. – pl.: nechezături. – Necheza + suf. -(ă)tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL