1. [DEX '09] NEATÂRNAT, -Ă, neatârnați, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + atârnat.
2. [MDA2] neatârnat, ~ă a [At: HELIADE, O. II, 30 / P: ne-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + atârnat] (Asr) 1 Care nu depinde de cineva sau de ceva Si: independent, (înv) nedependent. 2 (Spc) Independent din punct de vedere politic Si: autonom.
3. [DEX '98] NEATÂRNAT, -Ă, neatârnați, -te, adj. (Înv.) Care nu depinde de cineva sau de ceva; independent. [Pr.: ne-a-] – Ne- + atârnat.
4. [Șăineanu, ed. VI] neatârnat a. independent.
5. [CADE] ATÎRNAT I. adj. 1 p. ATÎRNA ¶¶ NEATÎRNAT ¶ 2 Plecat în jos: ca un cățel cu urechile ~e (GOL.) ¶ 3 Fig. Supus, lipsit de libertate deplină. II. sm. 💒 Unul din stîlpii ce sprijinesc streașina Ia o casă (DAM.)
6. [CADE] NEATÎRNAT adj. Independent.
7. [DLRLC] NEATÎRNAT, -Ă, neatîrnați, -te, adj. Independent. V. autonom. Entuziasmul meu era într-adevăr nebiruit față de luciurile și stufăriile acelor lacuri, ținut neatîrnat al sălbătăciunilor aripate, al peștilor și racilor, al vidrelor și vulpilor. SADOVEANU, N. F. 53. Deosebite staturi mici... se contopiră printr-o mișcare de unitate în două staturi neatîrnate, al Țării Romînești și al Moldovei. BĂLCESCU, O. II 12.
8. [Scriban] neatîrnát, -ă (ea 2 sil.) adj. Independent.
9. [DOOM 3] neatârnat (desp. ne-a-) adj. m., pl. neatârnați; f. neatârnată, pl. neatârnate
10. [DOOM 2] neatârnat (ne-a-) adj. m., pl. neatârnați; f. neatârnată, pl. neatârnate
11. [DLR - tomul X] NEATÎRNAT, -Ă adj. (Astăzi rar) Negativ al lui atîrnat; care nu depinde de cineva sau de ceva, independent, (învechit) nedependent; spec. independent din punct de vedere politic. v. autonom. Sublimul este atît de neatîrnat de meșteșug, încît se poate vedea și auzi și chiar de la oameni cu totul fără învățătură. heliade, o. ii, 30. Cu cît omul să poate încredința mai mult în puterile sale..., cu atîta este mai neatîrnat și mai destoinic de orice bine. marcovici, d. 11/8. Mecsicanii s-au declarat neatîrnați și au bătut îndelungat război cu spaniolii Evropei. ar (1837), 501/22. Belgia va rămînea un stat neatărnat și neutral. ib. (1839), 592/24. Românii din Dacia veche... întemeiară deosebite staturi mici, pe la secolul al X-lea și al XI-lea, cari, în secolii al XIII-lea și al XIV-lea, se întrupară printr-o mișcare de unitate în două staluri neatîrnate, al Țerei Românești și al Moldovei. bălcescu, m. v. 7. Mitropolia Moldovei care până atunci era închinată la Ohrida, fu prochiamată liberă și neatîrnată. negruzzi, s. i, 240. Percepție... în totul neatîrnată în existența și calitatea ei de orice facultate a sufletului. conta, o. c. 57. În o poveste, catastrofele se petrec și se înșiră neatîrnate unele de altele. caragiale. o. v, 248. Moldova a fost de două ori descălecată..., a doua oară ca stat neatîrnat, de către Bogdan. xenopol, i. r. iii, 44. Țările românești se declaraseră neatîrnate și, alăturîndu-se oștilor ruse, porniseră cu război asupra hainului Imperiu otoman. tudoran, p. 60. ◊ Fig. Entuziasmul meu era într-adevăr nebiruit față de luciurile și stufăriile acelor lacuri, ținut neatîrnat al sălbătăciunilor aripate, al peștilor și racilor, al vidrelor și vulpilor. sadoveanu, n. f. 53. – pl.: neatîrnați, -te. – pref. ne- + atîrnat (după fr. indépendant).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL