1. [DEX '09] NEASEMUIT, -Ă, neasemuiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Neasemănat. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemuit.
2. [MDA2] neasemuit, ~ă a [At: GHEREA, ST. CR. I, 10 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + asemuit] (Liv) 1 Care nu se aseamănă cu nimic. 2 (Rar) Curios. 3 (Rar) Ciudat.
3. [DEX '98] NEASEMUIT, -Ă, neasemuiți, -te, adj. (Adesea adverbial) Neasemănat. [Pr.: ne-a-] – Ne- + asemuit.
4. [DLRLC] NEASEMUIT, -Ă, neasemuiți, -te, adj. Neasemănat, incomparabil, extraordinar. Apele fluviului se îndreaptă spre mare, urmărite de priviri care încep să viseze la marile depărtări și neasemuita frumusețe a lumii. BOGZA, M. S. 24.
5. [Șăineanu, ed. VI] neasemuit a. și adv. neasemănat: starea lor neasemuită ca a celorlalți OD.
6. [Scriban] neasemuít, -ă (ea 2 sil.) adj. Est. Care nu poate fi asemuit, neasemănat. Adv. Neasemuit maĭ bun.
7. [DOOM 3] neasemuit (desp. ne-a-) adj. m., pl. neasemuiți; f. neasemuită, pl. neasemuite
8. [DOOM 2] neasemuit (ne-a-) adj. m., pl. neasemuiți; f. neasemuită, pl. neasemuite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL