1. [DEX '09] NEASEMĂNAT, -Ă, neasemănați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi asemănat cu nimic; care nu are pereche deoarece depășește limitele, însușirile obișnuite; fără seamăn, incomparabil, neasemuit, unic. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + asemănat.
2. [MDA2] neasemănat, ~ă [At: VARLAAM, C. 319 / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + asemănat] 1 a (Înv) Care nu este asemănat cu nimic. 2 a Care nu seamănă cu altcineva sau cu ceva. 3 a (D. mai multe ființe sau lucruri) Care se deosebesc între ele. 4 a Care nu are pereche deoarece depășește limitele, însușirile obișnuite Si: incomparabil, neasemuit, unic, (înv) nesemuit. 5 av (Precedând un adjectiv la gradul comparativ; cu sens superlativ) Incomparabil. 6 a (Rar) Curios. 7 a (Rar) Ciudat.
3. [CADE] NEASEMĂNAT adj. și adv. Fără asemănare; fără seamăn, incomparabil: săpăturile ce se fac descopăr... răzlețe amintiri dintr’o lume de neasemănați viteji (VLAH.) [asemănat].
4. [DEX '98] NEASEMĂNAT, -Ă, neasemănați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi asemănat cu nimic; care nu are pereche deoarece depășește limitele, însușirile obișnuite; fără seamăn, incomparabil, neasemuit, unic. [Pr.: ne-a-] – Ne- + asemănat.
5. [DLRLC] NEASEMĂNAT, -Ă, neasemănați, -te, adj. Care nu poate fi asemănat cu nimic, fără seamăn; neasemuit, incomparabil. [Caragiale] a simțit nevoia să exteriorizeze ceea ce crease în închipuirea sa, ajutat de o putere neasemănată de expresie. IBRĂILEANU, SP. CR. 219.
6. [Șăineanu, ed. VI] neasemănat a. și adv. foarte diferit, incomparabil.
7. [Scriban] neasemănát, -ă adj. (ea 2 sil.). Foarte diferit, imcomparabil. Adv. În mod imcomparabil.
8. [DOOM 3] neasemănat (desp. ne-a-) adj. m., pl. neasemănați; f. neasemănată, pl. neasemănate
9. [DOOM 2] neasemănat (ne-a-) adj. m., pl. neasemănați; f. neasemănată, pl. neasemănate
10. [IVO-III] neasemănat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL