1. [DEX '09] NEASCULTĂTOR, -OARE, neascultători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu ascultă (de cineva sau de ceva), care nu se supune; p. ext. rău, obraznic. [Pr.: ne-as-] – Pref. ne- + ascultător.
2. [MDA2] neascultător, ~oare [At: NEAGOE, ÎNV. 17/14 / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + ascultător] 1 a Care nu este ascultător. 2-3 smf, a (Persoană) care nu ascultă. 4-5 smf, a (Persoană) care nu se supune. 6-7 smf, a (Pex) (Copil) rău și obraznic.
3. [DEX '98] NEASCULTĂTOR, -OARE, neascultători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care nu ascultă (de cineva sau de ceva), care nu se supune; p. ext. rău, obraznic. [Pr.: ne-as-] – Ne- + ascultător.
4. [Șăineanu, ed. VI] neascultător a. nesupus.
5. [Scriban] neascultătór, -oáre adj. (ea dift.) Nesupus, neînțelegător, rebel, recalcitrant.
6. [CADE] ASCULTĂTOR, -TOARE adj. sm. f. 1 Care ascultă ¶ 2 Care ascultă de sfaturile, de poruncile cuiva; supus: să fii ascultătoare, să nu ieși din cuvîntul lui (ISP.) ¶ 3 ‡Care atîrnă de cineva, care este sub stăpînirea cuiva: Renii... ~ cătră ocolul Galaților (M.-COST.) ¶ 4 Care ascultă lecțiunile unui profesor, un curs, o cuvîntare ținută în public, etc., auditor: are puțini ~i ¶¶ contr. NEASCULTĂTOR.
7. [DOOM 3] neascultător (desp. ne-as-) adj. m., pl. neascultători; f. sg. și pl. neascultătoare
8. [DOOM 2] neascultător (ne-as-) adj. m., pl. neascultători; f. sg. și pl. neascultătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL