1. [DEX '09] NEAPĂRAT, -Ă, neapărați, -te, adj., adv. I. Adj. 1. De care nu te poți lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ◊ Expr. A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. 2. (Rar) Căruia nu i te poți împotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil. II. Adv. în mod necesar, cu orice preț; negreșit. [Pr.: ne-a-] – Pref. ne- + apărat.
2. [MDA2] neapărat, ~ă [At: CORESI, EV. 139 / P: ne-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + apărat] 1 a Care nu este apărat. 2 a Care nu este întărit, fortificat. 3-4 a (Înv) Care nu este sau nu poate fi împiedicat, oprit. 5 av (Îvr) Care nu se oprește. 6 av Neîncetat. 7 a (Asr) Căruia nu i te poți împotrivi. 8 a Care nu poate fi ocolit sau omis. 9 a Care rezultă cu necesitate din ceva. 10 a Inevitabil. 11 a Fatal. 12 a Obligatoriu. 13 a Necesar. 14 a Sigur. 15 av (Îe) A fi ~ (necesar) A trebui. 16 av În mod necesar. 17 av Cu orice preț Si: negreșit, numaidecât. 18 av În orice caz. 19 av (Nob; îe) A fi de-a ~ A fi absolut necesar. 20 a De care nu te poți lipsi Si: indispensabil, necesar. 21 a (Îe) A fi de (sau a avea) ~ă nevoie sau trebuință A fi sau a avea absolută nevoie.
3. [CADE] NEAPĂRAT I. adj. 1 Lipsit de apărare, care nu e apărat ¶ 2 De care nu te poți lipsi, indispensabil: am trebuință ~ă de acest lucru; e de ~ă nevoie să vii. II. adv. În mod neapărat, negreșit, fără doar și poate: trebue ~ să plec acum; pedeapsa cea de moarte iaste oare folositoare și ~ trebuincioasă? (GAST.).
4. [DEX '98] NEAPĂRAT, -Ă, neapărați, -te, adj., adv. I. Adj. 1. De care nu te poți lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ◊ Expr. A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. 2. (Rar) Căruia nu i te poți împotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil. II. Adv. În mod necesar, cu orice preț; negreșit. [Pr.: ne-a-] – Ne- + apărat.
5. [DLRLC] NEAPĂRAT2, -Ă, neapărați, -te, adj. (Învechit) De care nu te poți lipsi, absolut trebuincios, strict necesar, indispensabil. Muzica a fost prețuită ca o neapărată auxiliară a petrecerilor vînătorești. ODOBESCU, S. III 101. Sînt unii bătrîni care ți se fac neapărați, a cărora față dorești s-o vezi. NEGRUZZI, S. I 301. Societatea este o întovărășire neapărată și slobodă totodată. KOGĂLNICEANU, S. A. 78. ◊ (Azi mai ales în expr.) A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. [Eu cer] poate prisos acolo unde se află ceea ce este de neapărată trebuință. ODOBESCU, S. III 39. Să aibă... foc, lucru ce-i era de neapărată trebuință. DRĂGHICI, R. 74. ♦ (Rar) Inevitabil. Aceste dar împlinite, pacea fu neapărată Și tot omul cu vecinul se-ntovărăși îndată. CONACHI, P. 300. Loc... care îi înfățoșa o neapărată moarte. DRĂGHICI, R. 160.
6. [DLRLC] NEAPĂRAT1 adv. În mod necesar, cu orice preț; negreșit. Trebuie să-ți pun o decorație neapărat. ALECSANDRI, T. I 84. Nu-i destul de a ști carte și a scri, pentru a fi critică... mai trebuie neapărat giudecata nepărtinitoare. RUSSO, O. 88. – Pronunțat: ne-a-.
7. [Șăineanu, ed. VI] neapărat a. 1. lipsit de apărare: o țară neapărată va pustii prea ușor NEGR.; 2. indispensabil: trebuință neapărată. ║ adv. sigur, absolut necesar.
8. [Scriban] neapărát, -ă (ea 2 sil.) adj. (ne și apărat, part. d. apăr). Fără apărare. Indispensabil, care trebuĭe numaĭ de cît: nevoĭe neapărată. Adv. Absolut, numaĭ de cît, în orĭ-ce caz, sigur: să vie neapărat în coace!
9. [DOOM 3] neapărat2 (desp. ne-a-) adv.
10. [DOOM 3] neapărat1 (desp. ne-a-) adj. m., pl. neapărați; f. neapărată, pl. neapărate
11. [DOOM 2] neapărat1 (ne-a-) adj. m., pl. neapărați; f. neapărată, pl. neapărate
12. [DOOM 2] *neapărat2 (ne-a-) adv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL