1. [MDA2] neamăgit, ~ă a [At: MINEIUL (1776), 17r2/3 / P: ne-a~ / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + amăgit] (Înv) Care nu amăgește Si: (îvr) neamăgeț.
2. [DAR] neamăgit, -ă, adj. (înv.) neamăgeț; care nu amăgește.
3. [DLR - tomul X] NEAMĂGIT, -Ă adj. (Învechit) Negativ al lui amăgit (învechit, rar) neamăgeț. Calea cea neamăgită... a mîntuirii. MINEIUL (1776), 17r2/3. – Pronunțat: ne-a-. – pl. neamăgiți, -te. – pref. ne- + amăgit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL