1. [Șăineanu, ed. VI] neagă-rea f. piază rea, cobe: mama neaga-reaua sparse mahalaua PANN. [V. neagă].
2. [DEX '09] NEAGĂ s. f. (Pop.) Persoană încăpățânată, rea, care contrazice mereu și care face totul numai după capul ei. ◊ Expr. A sta neagă-rea pe capul cuiva (sau în spinarea cuiva) = a nu lăsa în pace pe cineva, a nu-l slăbi din ochi. – Et. nec.[1]
3. [MDA2] nacara sf vz neagă
4. [MDA2] nadara sf vz neagă
5. [MDA2] nadarea sf vz neagă
6. [MDA2] nagara2 sf vz neagă
7. [MDA2] nagarea sf vz neagă
8. [MDA2] naghea sf vz neagă
9. [MDA2] nădarea[1] sf vz neagă
10. [MDA2] neagă sfs [At: POLIZU / V: nacara, nadara, nagara, nagarea, naghea, nădarea / E: nct] (Reg) 1 Persoană încăpățânată, care contrazice mereu și care face totul numai după capul ei. 2 (Îc) ~ga-rea (sau îf nagarea, nagara, nacara, nadara, nadarea, naghea, nădrea) Om plicticos, pisălog, încăpățânat, care se ține scai de cineva Si: belea, cobe, piază-rea. 3 (Îac) Drac. 4 (Îe) A ședea ca ~a-reaua (sau nagaraua) pe capul cuiva sau a se ține ca ~a-reaua de cineva, a-i sta cuiva ~-rea în spinare A se ține morțiș de cineva. 5 (Îae) A nu slăbi pe cineva din ochi. 6 (Îe) A fugi de cineva ca de ~a-rea A fugi de cineva ca de dracul. 7 (Îe) A fi gol ~ A fi gol pușcă.
11. [CADE] NAGARA 👉 NEAGĂ-REA.
12. [CADE] NEAGĂ npr. f. 1 Ⓕ Bărbat încăpățînat, femeie îndărătnică: Sui, ~, în teleagă! (P): după ce e neagră, o mai chiamă și ~, se zice despre o femeie urîtă, rea și încăpățînată ¶ 2 NEAGĂ-REA, Olten. (CIAUȘ.) NAGARA (pl. -arale) sf. Om îndrăcit, rău; cobe, piază rea; belea; lucru sau persoană de care nu te poți scăpa: scăpară de neaga-reaua de subprefect (JIP.); el ne-a scăpat de neaga-reaua aia de zmeoaică (ISP.); a fugi ca de neaga-rea (ZNN.); ești ~-rea, bade Lungule (D.-ZAMF.).
13. [DEX '98] NEAGĂ s. f. sg. (Pop.) Persoană încăpățânată, rea, care contrazice mereu și care face totul numai după capul ei. ◊ Expr. A sta neagă-rea pe capul cuiva (sau în spinarea cuiva) = a nu lăsa în pace pe cineva, a nu-l slăbi din ochi. – Et. nec.
14. [DLRLC] NEAGĂ s. f. invar. (Popular, mai ales însoțit de atributul «rea») Persoană încăpățînată, rea; belea, cobe, piază-rea. El ne-a scăpat de neaga-reaua aia de zmeoaică. ISPIRESCU, L. 327. ◊ Expr. A sta neagă-rea în spinarea cuiva = a se ține scai de cineva. Mă ghiorlane, nu-mi mai sta neagă-rea în spinare! PAS, L. I 78. – Pronunțat: nea-.
15. [Șăineanu, ed. VI] neagă m. om îndărătnic: neagă, sue-te în teleagă. [Origină necunoscută].
16. [Scriban] nagará f. (turc. naghara, d. pers. nekare). Vechĭ. Un fel de cimbal. – Și -rádă, pl. e (după ngr., ca și sîrb. nakarada).
17. [Scriban] neágă f., pl. inuz. negĭ. Munt. Fam. Belea, om plicticos. Neaga rea, om grozav de plicticos orĭ cîrcotaș.
18. [DOOM 3] neagă-rea (pop.) s. f., art. neaga-reaua
19. [DOOM 2] neagă-rea (pop.) s. f., art. neaga-reaua
20. [DOOM 3] neagă (pop.) s. f.
21. [DOOM 2] neagă (pop.) s. f.
22. [DER] nagara (-ale), s. f. – Tobă, tamburină. – Tc. (per.) nakara (Șeineanu, III, 488). Sec. XVII, înv. Cf. sp. nácar (Corominas, III, 488), it. nacchera.
23. [DAR] neagă-rea s.f. (reg.) piază-rea; cobe.
24. [DAR] neagă s.f. sg. (reg.) 1. persoană încăpățânată, rea, care contrazice mereu și face după capul ei. 2. (în expr.) a fi gol neagă = a fi gol pușcă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL