1. [DEX '09] NEACCENTUAT, -Ă, neaccentuați, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu poartă accent, care nu este scos în relief. 2. Fig. Lipsit de culoare, de strălucire; șters (2). [Pr.: ne-ac-cen-tu-at] – Pref. ne- + accentuat.
2. [MDA2] neaccentuat, ~ă a [At: DEX2 / P: ne-ac-cen-tu-at / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + accentuat] 1 (D. silabe, vocale, cuvinte) Care nu poartă accent. 2 (D. cuvinte) Care nu este scos în evidență. 3 (Fig) Care este lipsit de culoare, strălucire Si: șters.
3. [DEX '98] NEACCENTUAT, -Ă, neaccentuați, -te, adj. 1. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care nu poartă accent, care nu este scos în relief. 2. Fig. Lipsit de culoare, de strălucire; șters. [Pr.: ne-ac-cen-tu-at] – Ne- + accentuat.
4. [Șăineanu, ed. VI] neaccentuat a. fără accent.
5. [DTL] NEACCENTUAT, -Ă adj. (< pref. ne- + accentuat): în sintagmele cuvânt neaccentuat, formă pronominală neaccentuată, formă verbală neaccentuată, silabă neaccentuată și vocală neaccentuată (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL