1. [MDA2] năzuitor, ~oare a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~oare / E: năzui + -tor] 1 (Înv) Care apelează la sprijinul, la bunăvoința cuiva. 2 (Reg) Insistent. 3 (Reg) Obraznic.
2. [DAR] năzuitor, năzuitoare, adj. (adj.) 1. (înv.) care năzuiește. 2. (reg.) insistent, obraznic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL