1. [DEX '09] NĂZUINȚĂ, năzuințe, s. f. Dorință puternică și consecventă spre ceva; aspirație, tendință. – Năzui + suf. -ință.
2. [MDA2] năzuință sf [At: PSALT. 188 / V: (reg) niz~ / Pl: ~țe, ~ți / E: năzui + -ință] (Înv) 1 Adăpost. 2 Refugiu. 3 Scăpare. 4 Cerere de ajutor. 5 Dorință puternică. 6 Aspirație.
3. [CADE] NĂZUINȚĂ (pl. -țe), NĂZUIRE sf. Gîndul, dorința de a dobîndi ceva, de a ajunge la ceva, aspirațiune: își cîștigă pîinea zilnică, făcînd parte dintr’o tabără sau dintr’alta, după cum îi povățuesc... năzuințele viitorului (BR.-VN.); trebue să renunț cu totul la așa falnice năzuiri (NEGR.) [năzui].
4. [DLRLC] NĂZUINȚĂ, năzuințe, s. f. Tendință, înclinație puternică și consecventă spre ceva; aspirație. I-ai împărtășit cîte ceva din viața ta și din năzuințele tale. PAS, Z. I 297. Rînd pe rînd îmi înviară Năzuințe frînte-n două, De la satu de sub munte Pînă-n lumea asta nouă. GOGA, C. P. 64.
5. [Șăineanu, ed. VI] năzuință f. aspirațiune: năzuința omului spre bine.
6. [Scriban] năzuínță f., pl. e. Acțiunea de a năzui, tendență, aspirațiune: năzuința spre maĭ bine. Vechĭ. Scăpare, refugiŭ.
7. [MDA2] nizuință sf vz năzuință
8. [CADE] NIZUINȚĂ (pl. -țe) sf. Trans. Străduință: dacă e așa, zise Țiganca, și eu vă voiu fi soață întru nizuința de a ne scăpa de ea (RET.) [nizui].
9. [DOOM 3] năzuință s. f., g.-d. art. năzuinței; pl. năzuințe
10. [DOOM 2] năzuință s. f., g.-d. art. năzuinței; pl. năzuințe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL