1. [MDA2] năvârni vr [At: IORGA, S. D. XVII, 49 / Pzi: ~nesc / E: ns cf năvârna] 1 (Îvr) A îndrăzni. 2 (Trs) A se strădui.
2. [DAR] năvârni, năvârnesc, vb. IV refl. (reg.) 1. (înv.) a se încumeta, a îndrăzni. 2. a se strădui, a se trudi.
3. [DRAM 2021] năvârní, năvârnesc, v.r. (înv.) A se strădui, a se trudi: „De s-a năvîrni cineva a o despărți de biserica Brebului, să fie afurisit de Dumnezeu și de sfânta beserică” (Bârlea, 1909: 49). – Et. nes., cf. năvârna (MDA).
4. [DLR - tomul X] NĂVÎRNI vb. IV. Refl. 1. (Învechit, rar) A se încumeta, a îndrăzni. Deci, de s-a năvîrni cineva a... despărți [cartea] de biserica Brebului, să fie afurisit (a. 1746). iorga, s. d. xvii, 49. 2. (Prin nordul Transilv.) A se strădui, a se trudi. cf. l. rom. 1961, nr. 2, 128. – prez. ind.: năvîrnesc. – cf. năvîrna.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL