1. [DEX '09] NĂVALNIC, -Ă, năvalnici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strașnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede. 2. S. m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare). – Năvală + suf. -nic.
2. [MDA2] năvalnic, ~ă [At: PSALT. 148 / V: (îrg) ~arn~, nevarn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: năvală + -nic] 1 a Care nu poate fi domolit, potolit, stăpânit Si: aprig, furtunos, impetuos, violent. 2 a Cumplit. 3 a (Rar) Greu de suportat. 4 sm (Rar) Năvălitor (1). 5 a (Trs) Foarte mare și puternic. 6 sn Specie de ferigă cu frunzele late, lucitoare dispuse în rozete, folosită în medicina populară și în descântece Si: (reg) iarba-ciutei, limba-cerbului, limba-vacii, limba-vecinei (Scolopendrium vulgare). 7 sn (Bot; reg) Ferigă (Polystichum filix mas). 8 sn (Bot; reg) Ferigă de câmp (Pteridium aquilium). 9 s (Bot; reg) Odolean (Valeriana officinalis). 10 sn (Bot; reg) Nu-mă-uita (Myosotis silvatica). 11 sn (Reg; îe) A avea ~ A fi iubit, simpatizat de lume. 12 s (Reg; îae) Se spune despre o prăvălie care are mulți clienți.
3. [CADE] NĂVALNIC I. adj. și adv. (Care se mișcă) cu repeziciune și cu violență, furtunos, impetuos: vîntul, tot mai larg, mai ~ sălta în cîmpie (DEM.); Erau o sută și-acum ei sînt o mie, Mai iuți și mai ~i, mai plini de vitejie (COȘB.). II. sm. 🌿 1 Plantă care crește prin pădurile umbroase și stîncoase din regiunea montană și din care se face un ceaiu care se bea pentru tuse; poporul crede că dacă fetele o poartă în sîn, această plantă are puterea de a face să năvălească pețitorii din toate părțile; numită și „limba-cerbului”, „limba-vacii” sau „limba-vecinei” (Scolopendrium officinarum) (🖼 3323): Și’ntîlnește’n a sa cale o copilă consinzeană Ce-i scăldată în ~ și’n sîn poartă odoleană (ALECS.); luceau țintuiți doi pitaci... descîntați cu ~ și meniți să tragă la săltar arama și argintul (SAD.) ¶ 2 Numele a două specii de ferigă (Polystichum filix mas; Pteridium aquilinum) [năvală].
4. [DLRLC] NĂVALNIC2, -Ă, năvalnici, -e, adj. Furtunos, impetuos. Avea în inimă-i... o pornire năvalnică. GALACTION, O. I 197. Nu e soare, dar e bine, Și pe rîu e numai fum. Vîntu-i liniștit acum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum. COȘBUC, P. I 223. ◊ (Adverbial) Se auzeau de-afară tropotele jucătorilor, scîrțîitul viorilor și glasul lui Pantelimon Văduva chiuind năvalnic. REBREANU, R. I 134. Năvalnic s-apropie pașii, Și-n goana lor cîntă arcașii. COȘBUC, P. II 31. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede, cu torente, cu puhoaie. Era Dunărea mare și năvalnică din martie. DUMITRIU, N. 135.
5. [Șăineanu, ed. VI] năvalnic a. și adv. impetuos: sare năvalnic. ║ m. 1. plantă cu proprietăți amare din care se face un ceaiu bun pentru tuse (Scolopendrium); 2. Mold. odolean (pisicile dau năvală la această plantă).
6. [Scriban] năválnic, -ă adj. (d. năvală). Impetuos. Adv. În mod impetuos. S.m. Ferigă. Limba vecineĭ, o plantă întrebuințată contra tuseĭ și pe care fetele de la țară o poartă în sîn cu speranță că așa vor năvăli pețitoriĭ la ele (scolopendrium/vulgare saŭ officinarum). Munt. Mold. Valeriană. – Vechĭ și năvarnic și nevarnic. V. odoleană.
7. [MDA2] năvarnic, ~ă a vz năvalnic
8. [MDA2] nevarnic, ~ă a vz năvalnic
9. [Scriban] névarnic V. năvalnic.
10. [DOOM 3] năvalnic1 adj. m., pl. năvalnici; f. năvalnică, pl. năvalnice
11. [DOOM 2] năvalnic1 adj. m., pl. năvalnici; f. năvalnică, pl. năvalnice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL