1. [DEX '09] NĂVĂLNICIE s. f. (Rar) Impetuozitate. – Năvalnic + suf. -ie.
2. [MDA2] năvălnicie sf [At: SLAVICI, O. II, 79 / Pl: ~ii / E: năvalnic + -ie] (Rar) Pornire nestăpânită Si: impetuozitate.
3. [DLRLC] NĂVĂLNICIE, năvălnicii, s. f. (Rar) Impetuozitate. Se potolise neastîmpărul copilăresc și năvălnicia adeseori sălbatică, și fata ei era așezată, înțeleaptă și duioasă. SLAVICI, O. II 79.
4. [DOOM 3] năvălnicie (rar) s. f., art. năvălnicia, g.-d. năvalnicii, art. năvălniciei
5. [DOOM 2] năvălnicie (rar) s. f., art. năvălnicia, g.-d. năvălnicii, art. năvălniciei
6. [DLR - tomul X] NĂVĂLNIClE s. f. (Rar) Pornire năvalnică (I 1), nestăpînită; impetuozitate. Se potolise neastîmpărul copilăresc și năvălnicia adeseori sălbatică, și fata ei era așezată, înțeleaptă și duioasă, un adevărat giuvaer de femeie. slavici, O. ii, 79. – Pl.:? – Năvalnic + suf. -ie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL