1. [MDA2] năvălitură sf [At: CANTEMIR, HR. 415 / Pl: ~ri / E: năvăli + -tură] (Îvr) 1 Năvală (1). 2 (Mil) Atac. 3 (Mil) Invazie.
2. [DAR] năvălitură, năvălituri, s.f. (înv.) năvală; atac, invazie.
3. [DLR - tomul X] NĂVĂLITURĂ s. f. (Învechit, rar) Năvală (I 1); atac, invazie. Cu năvăliturile nepriiatinului adease stropșiți fiind, nu cu bunăvoia lor li-au căutat a fugi. cantemir, hr. 415. – Pl.: năvălituri. – Năvăli + suf. -tură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL