1. [DEX '09] NAUTIL, nautili, s. m. Gen de animale cefalopode cu cochilia externă spiralată; spec. moluscă din mările calde, cu corpul închis într-o scoică împărțită în mai multe compartimente (Nautilus pompilius). [Pr.: na-u-. – Var.: nautilus s. m.] – Din fr. nautile, lat. nautilus.
2. [MDA2] nautil sm [At: ISIS (1859), 118 2/6 / P: na-u~ / V: ~lus / Pl: ~i / E: lat nautilus, fr nautile] 1 (Lpl) Gen de animale cefalopode cu cochilia externă plan-spiralată. 2 (Șls) Animal care face parte din genul nautil (1). 3 (Spc) Moluscă din mările calde, cu corpul închis într-o scoică cu mai multe despărțituri (Nautilus pompilius). 4 Lampă în formă de nautil (3). 5 Piesă de orfevrărie compusă dintr-o cochilie de nautil (3), montată în metal și reprezentând o divinitate a mării.
3. [CADE] *NAUTIL sm. 🐙 Gen de moluște cefalopode marine a căror scoică e învîrtită în spirală în același plan; trăește în Oceanul Indian (🖼 3321) [fr.].
4. [DLRLC] NAUTIL, nautili, s. m. Moluscă din mările calde, cu corpul închis într-o scoică împărțită în mai multe încăperi (Nautilus pompilius).
5. [DN] NAUTIL s.m. 1. Specie de moluscă din mările tropicale, care are corpul închis într-o cochilie compartimentată în spirală. 2. (Ant.) Lampă în formă de nautil (1). ♦ Piesă de orfevrărie compusă dintr-o cochilie de nautil, montată în metal și reprezentînd o divinitate a mării. [Var. nautilus s.n. / < fr. nautile, cf. lat. nautilus, gr. nautilos].
6. [MDN '00] NAUTIL s. m. 1. moluscă cefalopodă (fosilă) din mările tropicale, cu cochilie spiralată și compartimentată. 2. (ant.) lampă în formă de nautil (1). 3. piesă de orfevrărie dintr-o cochilie de nautil, montată în metal, reprezentând o divinitate a mării. (< fr. nautile, lat. nautilus)
7. [Scriban] * nautíl m., pl. lĭ (vgr. nautilos, lat. nautilus). Zool. Un fel de moluscă cefalopodă din mările calde. La vechiĭ autorĭ, argonaut, alt fel de moluscă.
8. [DEX '09] NAUTILUS s. m. v. nautil.
9. [MDA2] nautilus s vz nautil
10. [DN] NAUTILUS s.n. v. nautil.
11. [DOOM 3] nautil (desp. na-u-) s. m., pl. nautili
12. [DOOM 2] nautil (na-u-) s. m., pl. nautili
13. [DE] NAUTÍL (< fr.) s. m. 1. Cefalopod din ordinul nautiloidelor, cu patru branhii, cu cochilia spiralată și împărțită în interior în loje, cu 70-90 de tentacule; apărut în Triasic, astăzi există numai Nautilus pompilius în Oc. Indian și Oc. Pacific. 2. (În Antichitate) Lampă în formă de nautil (1). 3. (În sec. 16-17) Piesă de orfevrărie compusă dintr-o cochilie de nautil (1), montată în metal.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL