1. [DEX '09] NAUFRAGIU, naufragii, s. n. Accident suferit de o navă, care duce la scufundarea ei sau la imposibilitatea de a-și continua călătoria. [Pr.: na-u-] – Din lat. naufragium, it. naufragio.
2. [MDA2] naufragiu sn [At: MAIOR, T. 14/17 / P: na-u~ / V: (rar) ~fraj / Pl: ~ii, (rar) ~age / E: lat naufragium, it naufragio, fr naufrage] 1 Accident al unei nave, care provoacă scufundarea ei sau o pune în imposibilitate de a-și continua drumul Si: (rar) naufragiere (2), (înv) naiefrângere. 2 (Fig) Pagubă. 3 (Fig) Nenorocire. 4 (Fig) Dezastru. 5 (Fig) Ruină. 6 (Fig) Distrugere. 7 (Fig) Eșec total.
3. [CADE] *NAUFRAGIU (pl. -gii) sn. 1 ⛵ Sfărîmarea, prăpădirea, înnecarea unei corăbii sau unui vapor care s’a lovit de o stîncă, etc. ¶ 2 Ⓕ Pierzare [fr. < lat.].
4. [DLRLC] NAUFRAGIU, naufragii, s. n. Scufundare sau eșuare a unei nave; avariere gravă sau accident care scoate o navă din circulație. Ce întîmplare grozavă are loc?... Un naufragiu, un cataclism, o trombă marină care sfărîmă totul? BOGZA, C. O. 19. În fundul curții sub un uriaș șopron, toate sfărîmăturile... se adunau zi cu zi, ca în urma unui vast naufragiu. ANGHEL, PR. 84. În Constantinopole vă sînt apoi cunoscute piedicile ce avurăm, apoi naufragiul ce cercarăm la înturnare. GHICA, A. 804.
5. [DN] NAUFRAGIU s.n. 1. Scufundare a unei nave; accident sau avarie care scoate o navă din circulație. 2. (Fig.) Ruină, distrugere, eșec total. [Pron. na-u-fra-giu. / < lat. naufragium, cf. fr. naufrage, it. naufragio].
6. [MDN '00] NAUFRAGIU s. n. 1. accident grav, avarie care scoate o navă din circulație, prin scufundare, rupere sau eșuare. 2. (fig.) ruină, distrugere, dezastru. (< lat. naufragium, it. naufragio)
7. [Șăineanu, ed. VI] naufragiu n. 1. sfărâmarea unei corăbii; 2. fig. ruină, pagubă mare.
8. [Scriban] * naufrágiŭ n. (lat. naufragium din *navifragium, d. navis, navă, și frangere, a frînge). Înecarea saŭ spargerea uneĭ corăbiĭ și imposibilitatea de a maĭ înainta, cum ar fi aruncarea eĭ pe niște stîncĭ: a face, a suferi naufragiŭ. Fig. Ruină, mare pagubă: naufragiu uneĭ averĭ. – Și naŭ-.
9. [MDA2] naufraj sn vz naufragiu
10. [DOOM 3] naufragiu (desp. na-u-fra-) s. n., art. naufragiul; pl. naufragii, art. naufragiile (desp. gi-i-)
11. [DOOM 2] naufragiu [giu pron. gĭu] (na-u-fra-) s. n., art. naufragiul; pl. naufragii, art. naufragiile (-gi-i-)
12. [MDO] naufragiu
13. [IVO-III] naufragiu, -gii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL