1. [MDA2] naturelnic, ~ă a [At: CALENDARIU (1794), 31/19 / Pl: ~ici, ~ice / E: natură + -elnic] (Îvr) Natural (1).
2. [DAR] naturelnic, naturelnică, adj. (înv.) natural.
3. [DLR - tomul X] NATURELNIC, -Ă adj. (Învechit, rar) Natural (I 1). Fie prin sfatul părintelui său, fie prin ușoreța naturelnică a caracterului său. calendariu (1794), 31/19. – pl.: naturelnici, -ce. – Natură + suf. -elnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL