1. [DEX '09] NĂTĂFLEȚ, -EAȚĂ, nătăfleți, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșală[1] cu ușurință toți; p. ext. (om) prost, tont, nătâng. [Var.: nătăflete adj., s. m.] – Probabil contaminare între nătărău și fleț.
2. [MDA2] nătăfleț, ~eață a [At: MUMULEANU, C. 122/22 / V: năflete, (reg) nataf~, natraf~ a, năflâteț, năfletec[1], nătăflete, ~tif~, neteflețe[2] a (lpl), nitoflețe[3] a / Pl: ~i, ~e / E: ctm nătărău și fleț] 1-2 smf, a (Persoană) lipsită de istețime. 3-4 smf, a (Persoană) care nu știe să se descurce. 5-6 smf, a (Persoană) care poate fi înșelată ușor. 7-8 smf, a (Pex) Nătărău (1-2). 9 a (Trs; d. lemne; îf năfletec) Care nu este șlefuit. 10 a (Trs; fig; d. oameni) Aspru. 11 a (Trs; fig; d. oameni) Dur. 12 a (Trs; fig; d. oameni) Mojic.
3. [CADE] NĂTĂFLEȚ, NĂTĂFLETE adj. și sm. Ⓟ Prost, nerod, găgăuță: lesne-i vine ori-și-cui nătăfleț să scîrțîe la gazeturi (JIP.); Nerod, nătărău făcîndu-l, nătăfleț, guguman, prost (PANN); dracul de zmeu... pe semne că el nu era tocmai atît de nătăflete (ISP.).
4. [DLRLC] NĂTĂFLEȚ, -EAȚĂ, nătăfleți, -e, adj. Prost, tont, prostănac, nătărău; nătîng, gogoman. Să-l certe, să-l ocărască... Nerod, nătărău făcîndu-l, nătăfleț, guguman, prost. PANN, P. V. III 127. D-o fi vrun drumeț Prost și nătăfleț, O palmă să-i dați... Slobod să-l lăsați. TEODORESCU, P. P. 493. ◊ (Substantivat, forma feminină fiind adesea folosită pentru a desemna o persoană de sex masculin) Aș fi o nătăfleață să dau cu piciorul norocului. REBREANU, I. 54. Pică pară mălăiață, în gura lui nătăfleață, se spune despre omul care așteaptă să-i vină toate de-a gata, fără nici o osteneală din partea lui. – Variantă: nătăflete (ISPIRESCU, la CADE) adj. m.
5. [Șăineanu, ed. VI] nătăfleț a. și m. gogoman, nerod. [Origină necunoscută].
6. [Scriban] nătăfléț, -eáță adj., pl. ețĭ, ețe (cp. cu natrafleț). Gogoman, mare prost. S.m. Om prost. Cazĭ pară mălăĭață, în gura luĭ nătăfleață, locuțiune aplicată unuĭ prost și leneș care așteaptă să-ĭ vie cîștigu fără să muncească.
7. [DEX '09] NĂTĂFLETE adj.[1], s. m. v. nătăfleț.
8. [MDA2] natafleț a vz nătăfleț
9. [MDA2] natrafleț a vz nătăfleț
10. [MDA2] năflâteț a vz nătăfleț
11. [MDA2] năflete a vz nătăfleț
12. [MDA2] năfletec a vz nătăfleț
13. [MDA2] nătăflete am vz nătăfleț
14. [MDA2] nătifleț a vz nătăfleț
15. [MDA2] neteflete[1] ap vz nătăfleț
16. [MDA2] nitoflete[1] a vz nătăfleț
17. [DLRLC] NĂTĂFLETE adj. m. v. nătăfleț.
18. [Scriban] natrafléț m. (cp. cu nătăfleț). Iron. Om fără aparență. V. marțafoĭ.
19. [DOOM 3] nătăfleț (desp. -tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfleți; adj. f., s. f. nătăfleață, pl. nătăflețe
20. [DOOM 2] nătăfleț (-tă-fleț) adj. m., s. m., pl. nătăfleți; adj. f., s. f. nătăfleață, pl. nătăflețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL