1. [DEX '09] NĂTĂROAICĂ, nătăroaice, adj., s. f. (Femeie) prostănacă, toantă, neghioabă, idioată. – Nătărău + suf. -oaică.
2. [MDA2] nătăroaică sf, af [At: NEGRUZZI, ap. PR. DRAM. 488 / V: ~raică / Pl: ~oaie / E: netare + ~oaică] (Rar) 1-2 (Femeie) prostănacă, idioată.
3. [DEX '98] NĂTĂROAICĂ, nătăroaice, adj., s. f. (Rar) (Femeie) prostănacă, toantă, neghioabă, idioată. – Nătărău + suf. -oaică.
4. [MDA2] nătăraică a vz nătăroaică
5. [CADE] NĂTĂRĂU adj. și sm. NĂTĂRAUCĂ (pl. -ce) sf. Neghiob, tîmpit, nătîng: Și-o femeie simțitoare, de-o lua un nătărău, Ori un simțitor o proastă, nu poate fi alt mai rău (PANN); mai bine la pagubă cu un deștept decît la cîștig cu un nătărău (ZNN.); am fost un nătărău pîn’acum, de ți-am suferit obrăzniciile și nebuniile (ALECS.); Și cu toată-a ei silință bețișori de fîn trăgea Sau vr’o muscă nătăraucă prinzînd iute împungea (DON.) [‡netare „slab, fără putere”].
6. [DOOM 3] nătăroaică adj. f. (femeie ~), s. f., pl. nătăroaice
7. [DOOM 2] nătăroaică adj. f., s. f., pl. nătăroaice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL