1. [DEX '09] NĂSTAȘNIC, -Ă, năstașnici, -ce, adj. (Reg.) Vioi, zburdalnic, neastâmpărat. – Et. nec.
2. [CADE] ❍NĂSTAȘNIC adj. Băn. Trans. Sburdalnic, neastîmpărat; – adv.: îi fură pălăria din cap și fuge cu ea ~ (SLV.) [srb. nestašan].
3. [DLRLC] NĂSTAȘNIC, -Ă, năstașnici, -e, adj. (Ban., Transilv.; despre copii) Care nu poate sta locului, zburdalnic, neastîmpărat. (Adverbial) Unul dintre copilași... îi fură pălăria din cap și fuge cu ea năstașnic. SLAVICI, O. I 69.
4. [Scriban] năstáșnic, -ă adj. (sîrb. nastašan, id. Cp. cu năstrușnic). Ban. Trans. Zburdalnic.
5. [DOOM 3] năstașnic (reg.) adj. m., pl. năstașnici; f. năstașnică, pl. năstașnice
6. [DOOM 2] năstașnic (reg.) adj. m., pl. năstașnici; f. năstașnică, pl. năstașnice
7. [DAR] năstașnic, năstașnică, (nestașnic, năstașnică,) adj. (reg.) 1. (despre oameni) vioi, zburdalnic, impulsiv, aprig, neastâmpărat. 2. schimbător, nestatornic. 3. (despre animale) lacom.
8. [DLR - tomul X] NĂSTAȘNIC, -Ă adj. v. nestașnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL