1. [MDA2] năslință sf [At: DOSOFTEI, MOL. 82 / Pl: ~țe / E: năsli + -ință] (Îvr) 1 Dorință. 2 Poftă. 3 Imbold.
2. [DAR] năslință s.f. (înv.) dorință, poftă; pornire, imbold, năsliciune.
3. [DLR - tomul X] NĂSLINȚĂ s. f. (Învechit, rar) Dorință, poftă; pornire, imbold. Cu poftă fără cale și cu năslință dobitocească ce ț-am greșitu-ți. dosoftei, mol. 82. – Năsli + suf. -ință.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL