1. [DEX '09] NĂSCOCITURĂ, născocituri, s. f. (Rar) Ceea ce născocește cineva; plăsmuire. – Născoci + suf. -tură.
2. [MDA2] născocitură sf [At: BARCIANU, V. / V: (reg) ~otit~ / Pl: ~ri / E: născoci + -tură] 1 (Rar) Născocire (5). 2 (Reg; îf născotitură) Descântec la o boală.
3. [CADE] NĂSCOCITURĂ (pl. -turi) sf. Ceea ce se născocește, scornitură.
4. [DLRLC] NĂSCOCITURĂ, născocituri, s. f. (Rar) Lucru plăsmuit, scornit; plăsmuire, scornitură. Născocituri făcute de dragul vremii în care ni se urăște. SLAVICI, la TDRG.
5. [Șăineanu, ed. VI] născocitură f. efectul născocirii: ficțiune, invențiune.
6. [Scriban] născocitúră f., pl. ĭ. Lucru născocit, invențiune scornitură.
7. [MDA2] născotitură sf vz născocitură
8. [DOOM 3] născocitură (rar) s. f., g.-d. art. născociturii; pl. născocituri
9. [DOOM 2] născocitură (rar) s. f., g.-d. art. născociturii; pl. născocituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL