1. [DEX '09] NĂSĂDIRE, năsădiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a năsădi și rezultatul ei. – V. năsădi.
2. [MDA2] năsădire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: năsădi] 1 (Pop) Împrăștiere a snopilor de cereale pe arie, pentru a fi treierați cu ajutorul vitelor Si: (pop) năsădeală (1), năsădit1 (1). 2 Curățare a unei arii în vederea treieratului Si: (pop) năsădit1 (2). 3 (Pgn) Împrăștiere. 4 (Buc) Batere a trifoiului până iese din pleavă. 5 (Reg) Izbitură. 6 (Reg) Vânătaie. 7 (Reg) Coagulare a sângelui. 8 (Reg) Tumefiere a unei răni. 9 (Reg; fig) Formare.
3. [DLRLC] NĂSĂDIRE, năsădiri, s. f. Acțiunea de a năsădi și rezultatul ei.
4. [DEX '09] NĂSĂDI, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.
5. [MDA2] năsădi [At: SANDU-ALDEA, A. M. 136 / Pzi: ~desc / E: slv насадити, „a așeza, a îngrămădi, a răsădi”] 1 vt (Pop; fșa) A împrăștia snopi de cereale pe arie pentru a treiera cu ajutorul vitelor. 2 vt (Pex) A curăța o arie pentru treierat. 3 vt (Pgn) A împrăștia. 4 vt (Buc) A bate trifoiul până iese din pleavă. 5 vt (Mar; Buc) A bate rău pe cineva. 6 vr (Reg; d. sânge) A se coagula. 7 vr (Reg; d. bube, răni) A se tumefia. 8 vr (Reg; d. răni) A coace. 9 vi (Reg; fig) A lua ființă Si: a se forma. 10-11 vir (Reg; d. sânge, gaze) A ieși cu putere Si: a țâșni. 12 vr (Ban; d. pânză) A deveni impermeabilă.
6. [CADE] NĂSĂDI (-desc) I. vb. tr. 🚜 A așterne pe fața ariei firele de grîu, de orz, etc. desfăcute din snopi, spre a fi treierate. II. vb. refl. Trans. (DENS.) A se închega [srb. nasaditi].
7. [DLRLC] NĂSĂDI, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A așeza snopii pe o arie, pentru a-i treiera cu ajutorul vitelor; p. ext. a împrăștia. A năsădi, vrea să zică a pune snopii pe arie în anumit fel. PAMFILE, A. R. 202. Barbă albă că-și smulgea, Haine mîndre le rupea, Pe brazde că năsădea. PĂSCULESCU, L. P. 200. ◊ Fig. Un murmur trezit de-o durere năsădită la inimă. MIRONESCU, S. A. 34.
8. [Scriban] năsădésc (mă) v. tr. (vsl. sîrb. nasaditi, a planta. V. po-sadă, ră-sădesc). Așez grînele în arie ca să fie treĭerate. V. refl. Mă îmbulzesc: oameniĭ se năsădesc în preajma scăriĭ vagonuluĭ gata să se urce (Adela Xen. 477). Mă descompun de multă ședere într’un loc (vorbind de băligar, sînge ș.a.): în prejuru răniĭ era sînge năsădit.
9. [DOOM 3] năsădire (pop.) s. f., g.-d. art. năsădirii; pl. năsădiri
10. [DOOM 2] năsădire (pop.) s. f., g.-d. art. năsădirii; pl. năsădiri
11. [DOOM 3] năsădi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădesc, 3 sg. năsădește, imperf. 1 năsădeam; conj. prez. 1 sg. să năsădesc, 3 să năsădească
12. [DOOM 2] năsădi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădesc, imperf. 3 sg. năsădea; conj. prez. 3 să năsădească
13. [DER] năsădi (năsădesc, năsădit), vb. – 1. A face clăi de snopi, a strînge recolta în grămezi. – 2. A aduna, a strînge, a îngrămădi. – 3. (Refl., Trans.) A se închega. Sl. nasaditi „a planta” (Miklosich, Slaw. Elem., 412; Cihac, II, 323; Conev 72), cf. bg. nasaždam. – Der. năsad, s. n. (materie în descompunere); năsadă, s. f. (claie, recoltă pregătită pentru treieriș), cf. sl. nasadŭ.
14. [DAR] năsădire, năsădiri, s.f. 1. (pop.) așezarea snopilor în arie; curățarea și aranjarea ariei pentru treierat; risipire, împrăștiere. 2. izbitură, contuzie, vânătaie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL