1. [MDA2] năruitor, ~oare a [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~oare / E: nărui + -tor] (Nob) Care năruie (1).
2. [DOR] năruitor adj. m., pl. năruitori; f. sg. și pl. năruitoare
3. [DLR - tomul X] NĂRUITOR, -OARE adj. (Neobișnuit) Care năruie (1). cf. COSTINESCU. – pl.: năruitori, -oare. – Nărui + suf. -tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL