1. [DEX '09] NARODNIC, -Ă, narodnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține narodnicismului, privitor la narodnicism; narodnicist. 2. S. m. și f. Adept al narodnicismului. – Din rus. narodnik.
2. [MDA2] narodnic, ~ă [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 105, 1/1 / Pl: ~ici, ~ice / E: rs народник] 1 smf Adept al narodnicismului. 2 a Care aparține narodnicismului Si: narodnicist (1). 3 a Care se referă la narodnicism Si: narodnicist (2).
3. [DLRLC] NARODNIC1, narodnici, s. m. Adept al narodnicismului. Narodnicii... au fost zdrobiți din punct de vedere ideologic de Plehanov și Lenin. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 105, 1/1.
4. [DLRLC] NARODNIC2, -Ă, narodnici, -e, adj. Care aparține narodnicismului, susține narodnicismul, privitor la narodnicism. Afirmația că țărănimea este singura clasă producătoare dovedește... o afirmare fățișă a unei teze narodnice. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 106, 5/4.
5. [DN] NARODNIC, -Ă adj. Referitor la narodnicism, propriu narodnicismului; narodnicist. // s.m. și f. Adept al narodnicismului. [< rus. narodnik < narod – popor].
6. [MDN '00] NARODNIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al narodnicismului; narodnicist. (< rus. narodnik)
7. [DOOM 3] narodnic adj. m., s. m., pl. narodnici; adj. f., s. f. narodnică, pl. narodnice
8. [DOOM 2] narodnic adj. m., s. m., pl. narodnici; adj. f., s. f. narodnică, pl. narodnice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL