1. [DEX '09] NĂRĂVEALĂ, nărăveli, s. f. 1. (Pop.) Nărav (1). 2. (Reg.; în expr.) Om cu (sau de) nărăveală = om cu care te poți împăca, te poți înțelege. – Nărăvi + suf. -eală.
2. [MDA2] nărăveală sf [At: LM / Pl: ~eli / E: nărăvi + -eală] 1 (Îrg) Nărăvire (1). 2 (Îs) Om cu (sau de) ~ Om de înțeles. 3 (Îas) Om cu deprinderi bune. 4 (Îas) Om civilizat.
3. [DLRLC] NĂRĂVEALĂ, nărăveli, s. f. Nărav (1).
4. [Scriban] nărăveálă f., pl. elĭ. Nărăvire.
5. [DOOM 3] nărăveală (pop.) s. f., g.-d. art. nărăvelii; pl. nărăveli
6. [DOOM 2] nărăveală (pop.) s. f., g.-d. art. nărăvelii; pl. nărăveli
7. [DLR - tomul X] NĂRĂVEALĂ s. f. (Învechit și regional) Faptul de a se nărăvi. 1. cf. nărăvi (1). cf. LM, DDRF. 2. cf. nărăvi (2). cf. klein, d. 385, lb, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. ◊ Expr. Om cu (sau de) nărăveală = om de înțeles, cu deprinderi bune, civilizat. Pleci adecă-n treabă bună și la om de nărăveală. conv. Lit. vi, 113. Oameni cu cinste și nărăveală. slavici, ap. tdrg. – pl.: nărăveli. – Nărăvi + suf. -eală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL