1. [DEX '09] NAOS, naosuri, s. n. Partea principală a unei biserici ortodoxe, situată între altar și pronaos; navă. ♦ Cella. – Din ngr. naos.
2. [MDA2] naos sn [At: MARIAN, Î. 308 / V: (reg) naus / Pl: ~uri / E: ngr ναός] 1 Parte din mijloc, principală, a unei biserici, cuprinsă între altar și pronaos Si: navă (9), (reg) naie (2). 2 Încăpere centrală a unui templu antic, destinată adăpostirii zeului căruia îi era destinat templul.
3. [CADE] NAOS (pl. -se) sn. 💒 ⛪ Partea bisericii care se întinde de la pridvor pînă la altar 👉 (🖼 487): la icoana Precistei, lîngă sfeșnicul mare din ~, a căzut ispitita fată ca frîntă pe genunchi (GRIG.) [ngr.].
4. [DEX '98] NAOS, naosuri, s. n. Parte principală a unei biserici, situată în mijlocul clădirii, între altar și pronaos; navă. ♦ Încăpere centrală a unui templu antic, destinată adăpostirii zeului căruia îi era închinat templul. – Din ngr. naós.
5. [DLRLC] NAOS, naosuri, s. n. Partea de mijloc a bisericilor creștine, cuprinsă între altar și pronaos. Ploaia izbea în naos cu abundență. GALACTION, O. I 80. ♦ Încăperea centrală a unui templu.
6. [Șăineanu, ed. VI] naos n. nava unei biserici. [Gr. mod.].
7. [Scriban] naós n., pl. urĭ saŭ oase (ngr. și vgr. naós, templu). Lit. Argea, partea bisericiĭ de la tindă pînă la altar. – La uniĭ náos, pl. e.
8. [MDA2] naus sn vz naos
9. [DOOM 3] naos s. n., pl. naosuri
10. [DOOM 2] naos s. n., pl. naosuri
11. [IVO-III] naos, -se.
12. [DER] naos (naosuri), s. n. – Nava unei biserici. Mgr. νάος (Gáldi 212). Sec. XVIII. – Der. pronaos, s. n. (atriu), din mgr. πρόναος.
13. [D.Religios] naus s. n. v. naos.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL