1. [DEX '09] NALBAR s. m. v. nălbar1.
2. [MDA2] nalbar sm vz nălbar2
3. [CADE] NALBAR sm. Bucov. 🐙 Fluture mic, cu aripi albe cu vinișoare negre, care sboară mai ales pe marginea bălților (MAR.) (Pieris crataegi) (🖼 3307).
4. [DLRLC] NALBAR, nalbari, s. m. Fluture alb, cu nervuri negre pe aripi, înrudit de aproape cu albinița și ale cărui omizi distrug frunzele pomilor fructiferi, ale verzei etc. (Aporia crataegi).
5. [DEX '09] NĂLBAR1 s. m. Fluture mare cu aripile albe cu nervuri negre, ale cărui omizi distrug frunzele pomilor fructiferi, ale verzei etc. (Aporia crataegi). [Var.: nalbar s. m.] – Din alb.
6. [DEX '09] NĂLBAR2, nălbari, s. m. (Reg.) Veterinar. – Din nălban (înv. și reg. „veterinar” < tc.).
7. [MDA2] nălbar2 sm [At: MARIAN, INS. 258 / V: nal~ / Pl: ~i / E: cf alb] (Reg) Fluture alb, cu nervuri negre pe aripi, ale cărui omizi distrug frunzele pomilor fructiferi, foile de varză etc.
8. [MDA2] nălbar1 sm [At: SADOVEANU, O. XIII, 42 / Pl: ~i / E: nălban] (Reg) Veterinar.
9. [CADE] †NĂLBAN, ‡NALBANT sm. 🛞 Potcovar: Aici văz pe un nălban, Avînd portul și organ Unui doftor la consult (DON.) [tc. nalband].
10. [DLRLC] NĂLBAN s. m. v. nălbar.
11. [DLRLC] NĂLBAR, nălbari, s. m. (Învechit și arhaizant) Potcovar. Dacă n-oi fi eu vraci bun și nălbar, apoi rămîn oștile măriei-sale fără cai. SADOVEANU, F. J. 32. Acesta e Gîrneață, nălbar vestit pe vremea aceea pînă pe departe, în împrejurimi. HOGAȘ, H. 26. – Variantă: nălban (PISCUPESCU, O. 211) s. m.
12. [Scriban] nalbánt și nălbán m. (turc. nalbant, lit. na’lbant, na’l-bend, d. ar. na’l, potcoavă și bend, care leagă; ngr. nalbándis [scris -ntis], bg. sîrb. nalbant). Vechĭ. Potcovar. Veterinar. Azĭ. Mold. Pop. Nălbar, veterinar popular.
13. [Scriban] nălbán și -ár V. nalbant.
14. [DOOM 2] nalbar (fluture) s. m., pl. nalbari
15. [DOOM 3] !nălbar s. m., pl. nălbari
16. [DOOM 2] nălbar (veterinar) (reg.) s. m., pl. nălbari
17. [DER] nălban (-ni), s. m. – 1. Potcovar. – 2. Veterinar. – Var. nalbant. Mr. nălban, megl. nalbanti. Tc. (arab.) nalband (Miklosich, Etym. Wb., 211; Loebel 68; Șeineanu, II, 269; Lokotsch 1549), cf. ngr. ναλμπάντης, alb. naljban, bg., sb. nalbant.
18. [DLR - tomul X] NALBAR s. m. (Regional) Fluture alb, cu nervuri negre pe aripi, ale cărui omizi distrug frunzele pomilor fructiferi, foile de varză etc. (Aporia sau Pieris crataegi). cf. Marian, ins. 258, simionescu, f. r. 376. – pl.: nalbari. – De la alb.
19. [DLR - tomul X] NĂLBAR s. m. (Regional) Veterinar. Bădița Simion... strigă la mine. Zice că vrea să facă din mine vraci și nălbar. sadoveanu, o. xIII, 42. Ionuț Jder se alăturase de bădița Simion, ca să-i spuie in grabă că bătrînul a venit cu toate sculele lui de nălbar și că, după părerea aceluiași bătrîn, lui Vizir trebuie să-i scoată o ocă de sînge. id. ib. 688. – pl.: nălbari. – De la nălban, cu schimbare de terminație.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL